Sub acest generic şi-a pus Cristian Sergiu Ianza


ultima expoziţie, găzduită în sălile U.A.P. de la Palatul Culturii din Târgu-Mureş. Cu o biografie artistică impresionantă, Cristian


Sergiu Ianza, născut la Lupeni, la 5 ianuarie 1958, absolvent al Liceului de Muzică şi Artă din Deva şi al Academiei Naţionale de Artă „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1985, a convins încă o dată, şi la Târgu-Mureş, prin forţa sa artistică, „între sacru şi senzual”, atât pe teritoriul ceramicii cât şi al sculpturii. Fără diferenţe, atât în lucrările de mici dimensiuni cât şi în cele monumentale, viziunea artistului e integratoare, în armonia omului cu natura, a sacrului cu profanul, a senzualităţii cu asprimea formelor. Degustător al simbolurilor şi metaforelor,


Cristian Sergiu Ianza se manifestă cu lejeritate în game stilistice diverse, amprentate de note personale frapante. Artistul îmblânzeşte cu dezinvoltură şi piatra şi


lemnul, plămădeşte lutul ca un creator de lumi, în registre imaginare dezlănţuite. Sacralitatea lucrărilor sale nu se regăseşte doar în


semnele cristice, ci şi în formele sculpturale parcă ale femeii dintâi, în puritatea şi inocenţa ei, a cărui senzualitate te duce mai degrabă spre venerare decât spre pofte trupeşti În multe dintre compoziţiile sale plastice,


Cristian Sergiu Ianza include crucea, în semnificaţiile ei multiple şi în conexiune cu lumina, adesea venind din pâlpâirea flăcării de lumânare, ca recuzită a panotării. Lucrările lui Cristian Sergiu Ianza s-au bucurat


de o bună vizibilitate, în expoziţii personale şi de grup, în ţară şi străinătate, beneficiind de aprecieri ale criticii de specialitate şi a iubitorilor de artă. „Plasticianul, scrie Dragoş Ciobanu, în Naţiunea,


august 2003, propune în planuri tridimensionale, absolut neobişnuite, atât motive liturgice, în care semnul Crucii, simbol creştinesc, apare cu o mare repetabilitate, dar combină savant acest însemn cu idei păgâne, de zeitate în profundă notă a erosului precreştin”.


NICOLAE BĂCIUŢ * (...) Artistul acordă un spaţiu amplu formelor de


mare forţă, care validează buna aşezare a omului, în ceremoniile sacre ale lumii: Adam şi Eva sunt vegheaţi de ochiul atoatecunoscător din triunghiul divin, pomul Cunoaşterii mai rodeşte plenar de dincolo de timpul perisabil, la mijloc de bine şi de rău este plasat Femininul care instituie viaţa, ca un amestec de energie şi supuşenie, fără urmă de răzvrătire a imaginii, doar cu intenţia vădită de reechilibrare a lumii, artistul se imaginează pe sine drept un cap doldora de fluturi, sugestii ale ideilor în colorare şi zbor spre Celălalt, totul devine semn al dialogului cu o preajmă întrebătoare şi nostalgică. (...) Preferinţa artistului merge către arhitectura


interioară a operei, pe care mizează atunci când optează pe îmbinări clasice ale planurilor ori pe o calmă răsturnare a geometriilor standardizate, ăn favoarea unor surprize metaforice.


Conf. Univ.dr. DIANA CÂMPAN 87


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88