Scriitorul sau omul de ştiinţă este


singurul care cunoaşte ecoul pe care îl produce opera lui în rândul cititorilor. Cel mai adesea acest ecou ia forma recenziei, a unor referinţe, multe din ele risipite în ani, prin publicaţii ade- seori inaccesibile. Câteodată semnul pe care-l primeşte ia forma încă mai intimă a unei corespondenţe. Nimeni, nici măcar cei mai curioşi cercetători, nu ajunge să cunoască multitudinea acestor reacţii, vocile diferite ale celor care i-au parcurs cărţile. Abia peste o generaţie sau două, apariţia unei bibliografii va îngădui accesul la informaţia de la care se poate porni în investigaţii. A avea, de aceea, la îndemână, strânse într-un volum, întregul sau aproape întreg fondul de reacţii la cărţile tipărite în cursul unei vieţi, este o noutate editorială care se cere remarcată. Este ceea ce ne oferă recent apăruta carte Iordan Datcu sau a trăi printre şi pentru cărţi, Cuvânt înainte de Acad. Eugen Simion, Ediţie alcătuită de Iulian Chivu, Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”, Bucureşti, 2012. Iordan Datcu este, fără îndoială, unul dintre cei mai însemnaţi cercetători contemporani ai literaturii populare româneşti şi cel mai harnic şi priceput editor şi redactor de carte de folclor pe care l-a produs cultura noastră. Este de-ajuns să amintesc aici că, într- o primă ediţie, în colaborare cu Cornelia Sabina Stroescu, apoi singur, a publicat versiuni tot mai cuprinzătoare şi mai detaliate ale Dicţionarului etnologilor români, lucrare de pionierat, indispensabil instrument de lucru pentru cei


interesaţi de cultura noastră populară. Cea de-a treia ediţie, ultima, conţine 795 de articole care includ nu numai culegători, cercetători, publicaţiile şi instituţiile ştiinţifice din ţară, ci şi ce- le din Basarabia, şi restul lumii, igno- rate vreme de jumătate de veac. Aşa cum era de aşteptat, mult timp după apariţie, volumul a continuat să gene- reze discuţii şi aprecieri. Nu e sur- prinzător, de aceea, acest comentariu al lui Paul Petrescu, unul din strălu- ciţii etnografi moderni: Ce-aţi făcut Dvs pentru etnografia şi folclorul românesc va rămâne ca o importantă piatră de temelie şi mărturie în isto- ria ştiinţifică românească a celei de a doua jumătăţi a secolului al 20-lea, adică anii în care s-a încercat cea mai sistematică şi amplă anihilare a fiinţei noastre şi a spiritului româ- nesc. Într-adevăr, graţie acestei lu- crări devenea dintr-odată posibil să cunoşti viaţa şi contribuţiile ştiinţifice ale unor colegi de profesie, mulţi din- tre ei stinşi din viaţă cu generaţii în urmă. Alături de Bibliografia genera- lă a etnografiei şi folclorului româ- nesc, II, al cărei editor a fost de asemeni, aceasta este una din lucrările de bază ale disciplinei. Se cuvine să remarcăm nu numai numărul, impre- sionant, al celor care au contribuit la interpretarea operei ştiinţifice a lui Iordan Datcu, ci, de asemeni, faptul că aceştia aparţin unor generaţii şi specialităţi diferite în câmpul vast al ştiinţelor umaniste. Dicţionarul etno- logilor români a fost remarcat nu numai de folclorişti, ci şi de istorici ai literaturii, printre ei Şerban Ciocu- lescu sau Mircea Anghelescu, muzi- cologi ca Viorel Cosma şi chiar un istoric ca Al. Zub. Comentariile recenzenţilor sunt importante, fiindcă, alături de justificatele recunoaşteri ale calităţilor lucrării, nu au fost puţini aceia care au găsit necesar să sem- naleze omisiuni sau să sugereze în- dreptări. Faptul de a include în corpusul cronicilor asemenea texte îl absolvă pe editor de posibila tentaţie de a-şi flata mentorul spiritual. Ceea ce-l interesează pe autor şi pe editorul lucrării este, înainte de toate, o dreaptă recunoaştere a meritelor, dar şi căile prin care punctele de vedere sau aserţiunile pot fi schimbate în bine în ediţiile viitoare. Ca autor, Iordan Datcu este interesat deopotrivă de opere ale literaturii orale (Un mit – Toma Alimoş), de definirea trăsă- turilor caracteristice ale unei zone


70


tradiţionale (Tradiţii din Maramureş), ca şi de prezentarea în ample studii monografice sau de evocare a unor personalităţi care au adus contribuţii majore la studiul literaturii orale (Gheorghe I. Neagu, etnolog; Ioan Şerb, poet, folclorist, editor; Ioana Andreescu. Eseu despre proza şi studiile sale de antropologie; Sabina Cornelia Stroescu, etnolog). Mai presus de toate, el urmăreşte cu aten- ţie tot ce se poate produce în dome- niul studiilor de cultură populară şi semnalează cititorului lucrările de care va trebui să ţină seama. Nu este puţin lucru într-o vreme în care puţini sunt aceia care par să acorde atenţie unor asemenea fapte. Reflecţiile pe tema cărţilor de folclor sau literatură despre care a scris formează conţi- nutul unor volume compacte, bine primite în lumea specialiştilor. Avem în vedere Repere în etnologia româ- nească; Contribuţii la etnologia românească; Alte contribuţii la etnologia românească; Cartea de etnologie; Ovid Densuşianu. Foclo- rul. Cum trebuie înţeles. Un secol de la apariţie; Miscellanea Ethnologica; Pagini de istorie literară. Impresi- onant este şi faptul că Iordan Datcu este prezent cu asemenea cronici în presa vremii de mai bine de o ju- mătate de secol. La contribuţiile de autor se adaugă cele de editor de carte, o activitate de o viaţă. Au rezultat din această muncă circa 50 de volume, printre ele aflându-se volume semnate de Artur Gorovi, Elena Niculiţă-Voronca, Sim. Florea Ma- rian, pentru a nu semnala decât câţiva dintre cei care au avut parte astfel de o a doua viaţă ştiinţifică. De o primă viaţă în cazul lui Petru Caraman, a cărui operă, Studii de folclor, I-III, a editat-o cu Viorica Săvulescu. Petru Caraman a fost, fără îndoială, unul din cei mai importanţi etnologi ai noştri, dotat cu capacitatea de a privi un fenomen cultural în evoluţia sa pe spaţii largi şi durate mari de timp. A fost persecutat în mod sălbatic de autorităţile comuniste ale vremii, exclus din învăţământul universitar, lipsit mulţi ani de dreptul de a publica. Cele trei volume pun în circulaţie contribuţiile lui în domeniul folclorului, cele mai multe studii comparatiste produse cu o jumătate de secol în urmă. Nu putem decât să deplângem faptul că, nepublicate la timpul lor, ele nu au avut impact→ CONSTANTIN ERETESCU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88