(VII)


Valley (Valea Morţii, o veche albie de râu ce se întinde pe o lungime de 200 km. În unele părţi, Death Valley are 50 m sub nivelul mării. Dacă în Yellowstone te uimea


Salt Lake City Mormonii mai cred că orice


persoană aptă pentru căsătorie este obligată să o facă, dacă fuge de obligaţiile căsătoriei este socotit un element periculos. Bărbaţii mormoni sosesc la căsătorie tot atât de curaţi sufleteşte şi trupeşte ca şi fetele. Mormonii consumă puţină carne, mâncarea lor de predilecţie se compune mai mult din vegetale, grâu, fructe. Nu beau niciun fel de alcool, nu beau nici cafea, nici ceai, nu fumează. Prima duminică din lună ajunează, iar banii care ar fi cheltuiţi cu mâncarea sunt daţi bisericii pentru săraci. Orice mormon, fără deosebire, oferă a zecea parte din venitul său bisericii. Aceşti bani au servit şi servesc la crearea diferitelor întreprinderi industriale, comerciale şi bancare, precum şi la ajutorarea operelor de binefacere. Din această cauză, în Salt Lake City nu vezi săraci. Mormonii sunt foarte sănătoşi şi


multe boli sociale, distrugătoare omenirii în alte părţi, acolo sunt cu totul necunoscute sau le afli în proporţii minime. În afară de Utah, se mai găsesc


mormoni şi în Colorado, Noul Mexic, Arizona etc. Astăzi, fac parte din Uniunea


Statelor Unite, având reprezentanţi în Parlamentul din Washington. Ne găseam în „Marele Bazin”,


separat de bogatele câmpii ale Californiei prin Sierra Nevada, lungă de 1.000 (una mie) km, şi cu munţi înalţi, cei mai cunoscuţi sunt Whitney (4575 m), gigantică piramidă de granit, şi Wheeler (3900 m), acoperit de zăpadă tot timpul anului. Apele „Marelui Bazin” n-au


scurgere la mare, se pierd în nenumăratele


lacuri. Cel mai


important este Salt Lake. Altitudinea mijlocie a „Marelui Bazin” este de 1.500 metri, partea centrală fiind cea mai ridicată. La sud, platoul se scoboară spre depresiunea Death


natura, aici te uimeşte voinţa şi energia omenească. Într-un deşert fără vegetaţie, înconjurat de coline şi munţi, mormonii au reuşit să construiască unul din cele mai frumoase, mai primitoare şi mai verzi dintre oraşe. Aici am făcut cunoştinţă de aproape cu ceea ce văzusem din Zeppelin: vile construite între grădini fără garduri despărţitoare între ele. Între case şi stradă covoare de iarbă, tăiate de-a lungul trotuarului pietruit şi îngust că abia pot trece doi oameni alături unul de altul. În jurul caselor, ca şi în lungul străzilor, prin covorul de iarbă, multe flori şi mulţi copaci. Mormonii au construit oraşul pe


coline aflătoare şi n-au nivelat ondulaţiunile; le-au folosit artistic pentru a da mai multă variaţie şi farmec lui Salt Lake City. Centrul croit regulat seamănă cu orice alt oraş mare, uniformitatea lui nu te reţine. La ora şase seara, întâlneşti puţină lume în centru, mormonii fiind în drum spre căminele dragi, situate în cartierele de vile, în mijlocul florilor şi al verdeţii, acolo unde ochiul îţi este desfătat şi sufletul mulţumit. Mormonii uimesc cum au reuşit să


creeze un asemenea oraş într-o natură neprielnică, cu veri tropicale şi cu ierni geroase. Pentru a da de apă potabilă, mormonii au săpat puţuri arteziene, iar pentru a transforma deşertul într-un teren fertil, au făcut irigaţii din belşug. Au exploatat, de asemenea, mine de aur, argint, cupru etc. În apropiere de Salt Lake City, am vizitat mina de cupru din Bingham Canyon, construită la suprafaţă în terase mari, parcă ar fi fost o arenă uriaşă. În centrul oraşului, se află o


grădină, mărginită de patru străzi, în mijlocul ei s-a construit „Temple Block” (Locul sfânt al mormonilor). Îndată ce ai depăşit poarta grădinii, nu ţi se îngăduie să fumezi. Te afli într- un loc ce trebuie respecat. Cea mai impunătoare grădină din Salt Lake City este templul din această grădină. Pe templu se află o statuie simbolică, ce îl întruchipează pe îngerul Moroni, suflând din trompetă şi vestind Evanghelia Mormonă naţiunilor de pe pământ.


77


Primul Guvernator al Utahului,


Bingham Young, a spus celor care-l împiedicau să rămână în acest deşert: „Aici vom construi Templul Dumnezeului nostru”. Temelia a fost pusă de Bingham Young, construcţia însă s-a terminat abia după 40 de ani. Numai mormonii intră în templu, străinii n-au voie nici să-l viziteze. Mormonii sunt foarte muzicali.


Lângă Templu au o sală imensă pentru concert, numită Tabernaclu, acolo sunt primiţi şi străinii. Tabernaclul are 76 m lungime, 46 m lăţime şi 21 m înălţime. Acoperişul lui, în formă elipsoidală, seamănă cu carapacea unei broaşte ţestoase şi este susţinut la exterior de 44 stâlpi de piatră. Te miri cum acest uriaş plafon nu are stâlp de susţinere în interior. Concertele pot fi ascultate de douăsprezece mii de persoane, opt mii stau pe scaune, iar restul în picioare. Marea orgă posedă 2648 tuburi. Am avut norocul să iau parte la un


concert în Tabernaclu. În viaţa mea n- am auzit o orgă cu o sonoritate mai clară şi mai fină. O muzică dumnezeiască plutea în aer. Se spune că Adelina Patti, ca şi alţi mari artişti, după ce a cântat în Tabernaclu, a exclamat cu entuziasm: „nicăieri nu am cântat cu atâta plăcere, acustica aici este perfectă!” Pentru a da o idee de cum îşi


alcătuiesc programele, numesc la întâmplare câteva dintre bucăţile ce am auzit acolo: Fuga G minor, de Bach, Russian Boatmens Song of tge River Volga (Cântecul Volgăi), Favorite „Mormon Hymn” High of the Mountain Top (un imn mormon). Acest Hymn se cântă la toate


concertele. În grădina „Temple Block” se mai


găseşte şi un muzeu, iar alături de muzeu vezi păstrată cea dintâi căsuţă construită de mormoni în acest oraş. Căsuţa este foarte impresionantă prin micimea şi simplitatea ei. Tot în grădină, nu departe de


muzeu, se înalţă un monument cu doi pescăruşi, în amintirea pescăruşilor care au scăpat de moarte pe mormoni, omorând lăcustele ce le distrugeau recolta între 1848 – 1849. De atunci, pescăruşii sunt ocrotiţi în Utah de o lege specială.


ELENA BRAN (Ediţie îngrijită de M.N.Rusu)


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88