Nicolae Jinga aduce lumina de Poetul Nicolae Jinga propune,


prin volumul „Retorica Nigra”, apărut la Editura Brumar, în seria „Poeţi


români contemporani”,


întâlnirea cu lumea care stă să aducă în faţa privitorilor zbaterile sufletului: „La cer pe raza jucăuşă / atât ţi-ngăduit să duci / cât duce vrabia în guşă / mirida zorilor năuci”. Poezia este ca un semn care radiografiază stările poetului-preot care profesează în oraşul Orşova: „dacă vor cere semne / să nu le dai, îţi spun / în şapte vieţi de om nu poţi să aduni


/ preţul răscumpărării


pentru ele”. O poezie în care se vede


suferinţa fiului pământean care doreşte apropierea de Tatăl Ceresc: „tu pe vrăşmaşii mei / îi ştii prea bine / le-au otrăvit săgeata / le-ai potrivit-o-n arc /…/ mie îmi dai putere / să sufăr şi să iert / bine între nori şi lotuşi / şi nu prea bine,


cuvânt – e reflectarea în conştiinţă - retrăirea ca povară în libertatea cu- vântului, dar care nu aduce schimbări de fond: „Dictatorii, aceşti mutilaţi sufleteşte, aceşti căpcăuni născuţi printr-o eroare genetică, urăsc prin natura lor promiscuă atât ideea de libertate, dar mai ales, îi urăsc pe cei care cred nelimitat în frumuseţea şi nobleţea libertăţii. Malformaţi din naştere, comuniştii, acea şleahtă de troglodiţi, – priviţi-le continuatorii aflaţi prin Parlamentul României şi- mi veţi da dreptate – ne urau şi ne-au trimis la moarte, tocmai pentru spiritul nostru liber şi novator.” Citiţi şi vă cutremuraţi! Nu vi se


pare real? Imposibil de imaginat? Pentru unii, da. Astăzi e cald. Noi avem încălzire centrală, internet, libertatea de a vorbi (dacă ai ce spune!), confortul este imperativul fiecăruia. Oare teroarea acelor clipe va rămâne ascunsă în subterane? Ne îndreptăm, cum scrie autorul, „către caverne”? Le uităm cu comoditate? Cine suntem (ce semn de punctuaţie să pun, ce se cuvine: punct, întrebare, exclamare?) Supus la privaţiuni, autorul îşi


petrece adolescenţa şi tinereţea între pereţii celulei. Urletul exprimării este fin, pentru un auz delicat. Reflecţiile


_____________________________ totuşi / să nu mă fi născut”. Cuvintele din poezii descoperă


visul din vis: „cerul de ieri avea un gri metalic / şi semăna cu faţa unui om / lung, măcinat şi istovit / de gânduri


/ iar soarele ardea necruţător”.


de mare nobleţe ale scriitorului vin să coloreze o lume a suferinţei şi să ofe- re o deschidere largă asupra libertăţii şi a omului christianic, dar care tre- buie să lupte permanent pentru a de- păşi omenescul şi a supune răul: „O- mul este o minune zidită din dragoste şi nelimitată dăruire; o capodoperă a Celui căruia i ne închinăm şi prin care ne smerim ca florile sub roua dimineţii! Dar tot Omul este şi exemplul urâtului, al desfătării sale prin incest şi crimă fratricidă, călăul propriei sale imagini. Cu cine se înrudeşte el oare din rândul bestiilor necuvântătoare!?!” Mulţumesc că am avut prilejul şi


onoarea de a citi acest manuscris al sufletului, mărturie a recluziunii din infernul concentraţional. Ca la o cină de taină, fiecare rând citit este o intimă împărtăşire din fântâna frumuseţii omului. Mi-a stors lacrimi – atmosferă greu de imaginat de un netrăitor al momentelor nefireşti – lacrimi au mustit din teascul interior, care dăruiesc, ca un izbuc, energii debordante,


în reverenţă. Nu


comentez textul, nu critic. Nu sunt în măsură. Trăiesc doar subiectiv foşnetul dramei unui suflet care se plimbă prin frunzişul autumnal şi ne învaţă despre înverzite primăveri din spatele unei nevăzute scene. Ascult


51


dincolo de întuneric: „e miezul nopţii / încă-i / miezul nopţii şi cântecul / întârzie să vină”. Ca o blândă revărsare şi o trecere de îngeri prin casa poeziei, viaţa este făcută din rugăciuni: „tu, nobile Domine, ştii / că naşterea-i tabula rasa / şi frigul astupă crevasa / fiinţei”. Cuvântul cuvântător prinde lumină pe calea mântuirii: „sub măslini / e atâta pace / şi noi pulbere ne-om face / vom sui la cer / uşure / vânturi şi aburi / de pădure” sau „un Dumnezeu / un soare / un prelung / ca de ponton / la care încerc / să ajung”. Cuvântul transmite poetului mesaje cifrate care mai apoi sunt prelucrate în atelierul de creaţie pentru a ne da o poezie din care iese la suprafaţă căldura fiecărei zile petrecută pentru salvarea vieţii. Nicolae Jinga radiografiază, în


acest volum, o viaţă în care misterul prinde putere prin accentuarea rugăciunii.


MENUŢ MAXIMINIAN


________________________________________________________________________________________________ →Autorul cântăreşte fiecare


acest urlet primar, pur, ca atunci „când a murit prietenul meu Enghidu” ; ca pe o limbă de clopot care se bate de trupul meu pentru a- mi dărui sunetul durerii. Un reper vital în efortul de


supravieţuire – devenit icoana mamei proiectată ca o hologramă pe peretele celulei –imaginea măicuţei care ţine în viaţă, ca o mater sancta, păstrează sufletul în nobleţe, în timp ce trupul este supus la degradare de o ideologie strâmbă, dar având subartişti cu minţi bolnave, care operează cu instrumente cu tăiş de perfecţiunea unui diamant, pentru a clădi „omul nou”, cu un talent malefic subinstinctual. În acest proces de exterminare, care frânge omul ca pe o trestie, personajele subumane nu sunt totuşi definitiv pierdute,


ca în operele


dostoievskiene, căci, scrie autorul: „Ne mâna ceva mult mai puternic decât o simplă ambiţie; ceva mai stăruitor şi mai grav decât acceptul nostru tacit de a ne căli prin tortură şi ură, de a ne lăsa demolaţi ca nişte structuri învechite, ca apoi, prin voită supunere, să ne lăsăm reconstruiţi de inamic, ajutându-l chiar cu propria noastră conştiinţă!? Să fi fost animaţi de gândul magnific că numai aşa vom reuşi să salvăm sufletele călăilor noştri!?”


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88