Poate că exprimarea „de succes”


nu e tocmai fericită, dar cum una din personalităţile analizate în relaţionare este chiar Jean-Paul Sartre şi cum Sartre a fost un „filozof” de succes, îmi permit această încadrare subiectivă. Mărturisesc, eu însămi sunt cons-


tant interesată de opera acestui gânditor, de ceva vreme. Musulman luminat, de origine tur-


că, mare cunoscător al Coranului, dar nu numai, Gülen a avut curajul de a demasca marile capcane întinse de falsificatorii islamului, aceia care au creat prin ignoranţă, violenţă, fanatism şi obtuzitate, premisele unei false falii ideologice în lumea contemporană. Această prăbuşire în intoleranţă de


la finele mileniului doi este un regres dureros al spiritualităţii noastre, com- parabil poate cu sângeroasele războaie religioase ale evului mediu sau cruzi- mea inchiziţiei. Demascându-i pe falsificatori, filo-


zoful religios şi-a asumat riscul de a fi contestat, blamat şi chiar urmărit de cei mai periculoşi djihadişti. O gândire reductoare a analiştilor


l-a încadrat fie la categoria mari spirite care mani-pulează din umbră, fie la cea de inspiratori ai mişcărilor politice din ţara sa, Fetullah Gülen, care trăieşte de foarte mulţi ani în SUA, fiind con- siderat responsabil de tot : de la evolu- ţiile economice spectaculare din ţara sa, la dezvoltarea reţelei de învăţământ şi la multe, multe altele… În acelaşi timp, toleranţa luminată


clamată de el s-a extins în lume pe parcursul a douăzeci-treizeci de ani, într-un mod care impresionează şi sub semnul unei dorinţe constante, evi- dente, de acces la învăţătură, cu- noaştere, egalitate şi toleranţă reciprocă. Un succes incontestabil e faptul că


aceste idei limpezi şi de bun simţ, plecate de la un predicator din Izmirul anului 1958, ajung să facă ocolul lumii şi să arunce poduri de înţelegere şi toleranţă. Dar nu despre biografia şi analiza


personalităţii lui Gülen e vorba în această însemnare, căci subiectul e mult prea vast şi oricum ar depăşi cadrul unei simple note în marginea unei cărţi, ci tocmai despre această carte. Cercetătoarea interesată de


întâlnirea dintre sistemele filosofice occidentale şi cele orientale, cu toate competenţele ei în filosofia religiei, odată introdusă în opera lui Gülen, simte nevoia punerii în pagină a acestei conexiuni cu opera unor mari gânditori şi filosofi din istoria universală. E un fel de relaţionare a tezaurului


creează premisa unui studiu comparativ foarte interesant, adesea de-a dreptul scăpărător. Expunerea scopului este făcută cu


______________________________


de idei sau de plasare a acestora într-un context mai amplu. Care să fie rostul acestui exerciţiu nu tocmai uşor ? Pe de o parte, afirmarea valorii


operei filozofului religios, pe de altă parte, crearea unui legitim sentiment de context umanist, atât de necesar într-o epocă precum cea actuală, când intransigenţele, xenofobiile, fanatismele şi consecinţele ignoranţei ne trag realmente înapoi. Acţionând în domenii conexe :


filozofie, etică, istoria religiilor, logică şi chiar morală, B. Jill Carroll reuşeşte un fel de discurs care infirmă baza ideologică a şocului prezis de Samuel Huntington. Autorii la care se raportează


scriitoarea texană sunt Confucius, Platon, Immanuel Kant, John Stuart Mill şi Jean-Paul Sartre. Este, aşadar, o lucrare care mizează pe aprofundarea operei unor umanişti, iar autoarea nu se sinchiseşte de toate nodurile în papură pe care specialişti prea rigizi, lipsiţi de supleţe sau pur şi simplu înăcriţi, i le-ar putea găsi ! Filozofii aleşi, precum se vede,


conturează un soi de rezumat al întregii istorii a filozofiei,


iar analiza


comparativă e de natură să condenseze într-un fel evoluţia gândirii filosofice religioase în timp, căci « toţi aceşti cugetători, în mod obişnuit, sunt calificaţi drept umanişti şi ideile lor se înscriu în formatul umanismului, însă niciunul dintre ei n-a fost ateu ». Excepţie face Sartre, iar Gülen s-a exprimat destul de clar « împotriva » existenţialismului şi a accentelor de ateism,


tocmai aceste diferenţe de idei 48


simplitate şi chiar declarativ, ceea ce nu îi ştirbeşte de fel din nobleţe: „În lumea de azi, determinată de legături globale, noi trebuie să ne dezvoltăm capacităţile pentru dialog şi pentru construirea relaţiilor cu acei oameni care se deosebesc substanţial de noi. O parte a acestui proiect include căutarea ideilor, convingerilor, obiectivelor, proiectelor ş.a., în cadrul cărora am putea obţine rezonanţa reciprocă. În felul acesta, n-am avea nevoie să fim identici, dar ar trebui să găsim suficiente puncte de reper comune, ca la un anumit segment al drumului să ne putem ţine de mâini ca tovarăşi de drum, fără a uita, totodată că o mulţime de lucruri ne diferenţiază.” Cartea este o probă de înţelepciune


densă, dar nu ostentativă, iar ideile cuceresc şi se impun prin nobleţea lor. Reţin de pildă concepţia lui Gülen privitor la putere şi nuanţa total apolitică a abordărilor sale. Autoarea scrie „Predicile şi conţinutul operelor sale nu se pronunţă în favoarea structurilor de guvernare sau de teorii politice emise de Confucius sau de Platon în Republica. Gülen este povăţuitor şi teolog, dar nu persoană politică ori politolog. El nu este instigatorul celor care vor să ocupe funcţii înalte în scaunele instituţiilor de cârmuire”… Dialogul civilizaţiilor este o carte


de citit cu oarecare împăcare cu sine şi cu lumea dimprejur, accesibilă deopotrivă celui familiarizat cu domeniul filozofiei şi aceluia care nu ştie mare lucru despre gânditorii evocaţi. Un soi de limpiditate, aş zice americană, oarecum pragmatică şi foarte utilă în acest caz, face accesibilă lecturii o incursiune într-o temă dificilă şi care iscă nesfârşite controverse. Aş zice că secretul reuşitei vine din


faptul că autoarea se molipseşte niţel de la înţelepciunea filozofului turc şi o proiectează asupra întregii lucrări de parcă ne-ar spune că secretul unei vieţi împlinite stă în toleranţă, în înţelepciune şi generozitate dublate de cultură şi modestie, iară nu în zâzanie şi agresivitate. ________ *Dialogul civilizaţiilor, B. Jill Carroll, trad. de Victor Moraru, Chişinău, 2012, cu o postfaţă de academician Alexandru N. Roşca, este traducerea ediţiei A Dialogue of Civilizations, The Light Publishing, New Jersey, 2008.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88