Într-o vreme în care simţul valorii


(DIALOGURI LITERARE) Prezentând cartea de dialoguri


literare intitulată „Linia de orizont”, a poetului şi jurnalistului Nicolae Băciuţ, cuprinzând scriitori cu o contribuţie majoră în evoluţia literaturii române, care contribuie esenţial la constituirea „reliefului” cultural românesc, mă re- feream şi la o întrebare adresată auto- rului dialogurilor. Întrebat: „Credeţi în formula interviului?”, Nicolae Băciuţ răspundea ferm: „Dacă n-aş fi crezut, nu aş fi făcut din acest gen publicistic un model al meu de implicare în viaţa literară. Nu am realizat interviuri, dialoguri, de dragul de a mă afla în treabă!”. O afirmaţie concisă, pe deplin


confirmată, întrutotul acoperitoare cu argumente, şi în cartea „În spatele oglinzii. Dialoguri literare”. Provenind din şcoala de elită a „Echinox”-ului şi a „Vetrei”, Nicolae Băciuţ, având acea strategie a întrebărilor, contând pe sinceritatea interlocutorului în concor- danţă cu atitudinea autorului, ca de fiecare dată surprinde prin prospeţimea atitudinală a abordării temelor în atmosfera epocii actuale, preponderent fiind criteriul valoric într-o perioadă în care unii au oscilat între oportunism şi conformism literar într-o pseudoper- spectivă a asumării. Totul, în funcţie de climatul formator şi de „energia clipei”. Incitant, interesant este dialogul, de pildă, cu Ioana Crăciunescu, cea care, „după 17 ani de roluri jucate în ţară, pe scenă şi pe micul/marele ecran, a adunat alţi 17 ani de roluri în Franţa”, plătind „preţul schimbării «scenei vieţii» cu vârf şi îndesat”. Cu origini din Teaca de Bistriţa-Năsăud, a luptat cu dificultăţile şi a învins, ducând cu ea „amprenta locului” şi unul dintre memorabilele roluri, al Anei lui Rebreanu, din „Blestemul pământului, blestemul iubirii”. Actriţa din rolurile jucate în filmele „Artista, dolarii şi ardelenii”, „La capătul liniei”, autoarea cărţilor „Duminica absentă”, „Iarna clinică”, „Maşinăria cu aburi”, „Creştet şi gheare” e încrezătoare în unicitatea culturii, ca o vindecare de sine. Cu o viziune integratoare asupra


literaturii cu un specific aparte, în definirea unei generaţii, în faţa unui cititor avizat în spaţiul culturii, Nicolae Băciuţ pregăteşte, cu minuţiozitate, acele călătorii în lumea lăuntrică a personajului, intervievatului rămânân- du-i deloc uşoara sarcină a


este tot „mai diluat”, în funcţie de unele „reliefuri schimbătoare” dominate de spiritul gregar, unii scriitori au optat să- şi joace rolul între măriri şi interese, ca o reacţie subterană în peisajul literar autohton. Între judecăţi favorabile şi


_______________________________ frumuseţii rostirii în monotonia pre- zentului. Un prezent sufocat de aus- teritatea conjuncturală şi de sentimentul neacceptării acestui prezent, de tem- peramente şi mentalităţi, unde ipocrizia şi demagogia încap deplin. „Detest critica de curte şi de gaşcă, critica de partid şi de partidă” – clamează scriitorul Horia Bădescu, azi, când „mereu cauţi în jur / şi nu mai afli o parte din tine, / mereu zilele tale sunt doar / memorie”. Pentru el, ca şi pentru Nicolae Băciuţ, „Echinox”-ul „a fost victoria unui vis, a unei viziuni, a unei prietenii care s-a păstrat, în bună măsură, peste decenii”. Mărturie a frământărilor literare,


cartea lui Nicolae Băciuţ, „În spatele oglinzii”,


în această junglă


postdecembristă, cu motive recurente ale celor intervievaţi, nu ocoleşte, deloc, tensiunile actuale dintr-o dorită armonie intelectuală. Dincolo de inhibiţii, de priviri narcisistice în oglindă, de imperative programatice ale demersurilor personale, într-o viaţă asediată de agresiune, intoleranţă, violenţă şi incorectitudini, îşi află locul încrucişări de săbii, în funcţie de un climat formator într-o atmosferă de negare şi bulversare literară. „Scârba faţă de politică a scriitorului român de azi – spune Adrian Alui Gheorghe – a făcut ca în frunte să ajungă indivizi cărora le e scârbă de literatura română de azi!”. O aserţiune urmată de un alt reproş în revelarea specificităţii unui timp pe care îl trăim. „Dacă un cetăţean român poate face dovada că a citit trei, patru cărţi de poezie pe zi, poate să primească (un) cincizeci la sută la pensie, un bonus pentru susţinerea literaturii naţionale prin lectură”. Strecurată, părelnica doză de răutate conţine adevărul ei.


52


nefavorabile unui real climat literar, situat şi dispersat cam de prea multe ori între bisericuţe, găşti şi grupuleţe, opi- niile lui Ioan Moise, din păcate plecat dintre noi, unul din grupul bistriţean (Luca Onul, Emil Dreptate, Vasile Dân- cu, Dumitru Andrasoni, Cornel Cotuţiu, Virgil Raţu, Olimpu Nuşfelean, unii prea devreme chemaţi la Domnul), autorul romanelor „Orologiul”, „Numai cu tine, omule”, „Ploaia nopţii de iunie”, „Ochiul dragonului”, surprind prin conciziunea dură a judecăţilor. „Urăsc – spunea Ion Moise – structurile, grupările, generaţiile.” Cu credinţă în puterea limbii,


putere dată de acea energie vitală a unei naţii, a potenţialităţii ei, basarabeanul Iulian Filip exclamă: „Acum îmi place cât mi-a pus în cârcă Domnul!”, în timp ce, realist, poetul Răzvan Ducan, ceva mai sceptic, ardeleneşte consideră, pe bună dreptate, că „Greu eşti «văzut» în provincie”, iar Romulus Feneş face o distincţie clară între valoare, merit şi lipsa lor: „Găina şi vulturul sunt zburătoare. Puse pe aceeaşi stâncă, la aceeaşi înălţime, fiecare va zbura după putere”. Cu prilejul unei alte lansări de


carte, afirmam că fiecare dintre noi purtăm personalitatea unei generaţii cu unitatea şi, bineînţeles, dezbinările ei, purtând pecetea unei


formaţii


tradiţionale, în funcţie de acea amintită „energie a clipei”. Nicolae Băciuţ, printre multele lui merite literare, are şi una esenţială: meritul echilibrului. El însuşi devenit intervievat, nu agreează scoaterea săbiei, ostentativul, ci măsura, într-o lume în care, tot mai mult, se înmulţesc alergătorii după himerica putere literară. În această reţea a semnificaţiilor, dialogurile cu Cezarina Adamescu, Maria Vaida, Darie Ducan, Veronica Bălaj, anchetele realizate de Daniel Corbu şi Viorel Mureşan devin „priviri căutătoare înainte”. Prin noua sa carte, „În spatele


oglinzii. Dialoguri literare”, cu vocaţie, prin potenţarea semnificaţiilor, revelarea specificităţii şi lămurirea cititorului, Nicolae Băciuţ domină un spaţiu al literaturii. Un spaţiu în care unii nu se simt în apele lor, în care Nicolae Băciuţ excelează prin ştiinţă, talent şi cu o vizibilă plăcere! LAZĂR LĂDARIU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88