În poemul Uite aşa, Aurel Pop Aurel Pop1 îşi asumă căderile
într-o lume a căderilor. Volumul de versuri Taina căde-
rilor2, aduce imnul celui aplecat în rugăciune… Pasionat de literatură, editor, redactor de revistă literară, activ în perimetru culturii, simte nevoia să strige în pustia căderilor de tot felul, să lase un semn pentru cei care simt că se întâmplă un eveniment important pentru generaţia aceasta. Poetul a lucrat asupra volumului de versuri, l-a trecut prin mai multe sta- dii, atent la inima cititorului, temător pentru păcatul scrisului în cetate, a scrisului ca acid, ca magmă… E o distanţare în univers, lumea
se depărtează de lume, cuvântul cade şi el în oameni, greu, picătură de mercur, inevitabilă… E de remarcat faptul că poetul îşi asumă căderile, o face cu exactitate, cu atenţie. Poate de nesuportat este căderea cuvântului, vestită de păsări, de cântatul coco- şului, în dimineaţa specială a istoriei, de geneza care e prezentă în lucruri, în oameni, în poeme… Deşi lumea comunică înconti-
nuu, mesajul este pierdut în univers, o zbatere, o cădere prin mesaj: „Am intrat pe Messenger / Şi-am bârfit / Cu gura până la cer / Spre infinit” (Bârfă virtuală). Alunecarea aceasta pune o
presiune pe fiinţă, presiune aproape de nesuportat, omul pare a găsi locul
1 Aurel Pop. (n. 22 noiembrie 1949, Cetăţele, jud. Maramureş), doctorand, Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române – filiala Cluj-Napoca, redactor-şef al revistei literare „Citadela”, directorul editurii „Citadela”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Taina căderilor, volum în curs de publicare la
data redactării prezentului text. 2 Cărţi publicate: Pelerinaj de secesiune – poeme, (2004); Calvarul cuvintelor – poeme (2006); Sonete din regatul disperării – sonete (2007); La hanul verbelor – critică literară (2008); “Cuvinte dintr-un noian de vorbe”- interviuri, 2009);
Semne dintr-un
trunchi de cuvânt – poeme (2009); Ion Burnar: schiţă monografică – studiu monograpfic (2010);
Deschideri
confesive – interviuri (2011); Eternitate prin poezie – antologie (2012); Rezistenţa ţărănească anticomunistă din perioada colectivizării în judeţul Satu Mare – studiu istoric (2012).
prinde esenţa noului om, se reia un ritual vechi sub alte semne, e o naştere din suferinţă, fără durere, oarbă, de parcă oamenii şi-au pierdut timpul între două epoci: „Ce n-au găsit atunci, ei bine / acum prinde ecou / în magazinul de la colţ se stă la rând la drog / şi uite aşa se naşte omul nou / Se simte bine în postura de şomer / sau în cea de pensionar de boală / dă semne că nu ştie de Homer / şi nici nu-i pasă că nu are ce să pună-n oală / Mai iese la vecini după- o ţigară / nevasta i-a plecat în vară la căpşuni / seara agaţă o paraşută în gară / să-şi elibereze trupul de hormone / trage des câte-o beţie…” Familia e în cădere, omul apăsat
______________________________ unde se simte protejat: în fenomenul Iisus, în faptele care salvează, dau speranţă, aduc iubire, magnetul credinţei. Tot mai mult Iisus pare locul unde căderea înseamnă altceva, sunt simboluri evanghelice în volu- mul autorului, semne biblice, lucru- rile care dau densitate şi lumină vieţii: crucea, paharul cu vin, trădarea, pre- destinarea. Aurel Pop şi le asumă, le încrustează în poeme, le dă echilibru prin taină, prin armonia miracolului. În lume, sărbătorile au ceva stra-
niu, lucrurile nu se leagă, e o distanţă între colind şi oameni, colindul nu-şi mai are sensul într-o lume în care comunicarea e fracturată de stările moderne ale societăţii. „La porţi bunicii aşteaptă
degeaba / Felicitările sunt trimise pe net / Prin cont deschis pe facebook / Pentru toţi cei rămaşi acasă un set // E trist, nimic n-a mai rămas / Nici dor de ţară, nici credinţă / O noaptea de Crăciun fără colinzi / Şi colindători în suferinţă”(Crăciun fără colinzi). Limbajul e frust, dar adevărul
despre noi are ceva din marile drame ale lumii, fără sărbători, lumea e mai săracă, pustie, pietrele de aducere aminte au dispărut… Poemul e mesajul direct, biruin-
ţa asupra vremurilor: „Ascultaţi şi priviţi-l
lume, e atinsă de isterie, isteria lipsei de dragoste, în biserică lumea cântă, în umbre ea, mireasa, plânge cumva, poetul nu o spune, dar se înţelege, miracolul lumii s-a stins…
45 / Acum Judecaţi-
mi poemul / Oricum”(Biruinţa). Nunta, simbolul bucuriei în
de starea de om păcătos, fără viziune, sevele s-au scurs în neantul istoriei… Pentru toate acestea, poetul sur-
prinde pedeapsa, e aceeaşi pedeapsă: răstignirea. Pedeapsa e triplă, grea, vine din căderile vremurilor, din păcat. „La margine de drum / Erau trei cruci / Acum / Răstignit – duci / Crucea poetului / A Cuvântului / A Poemului” (Răstignire). Sunt semnele de sfârşit, apoca-
lipsa prezisă, posibilă, exactă, sunt semne, păsări cad din cer, dar sfinţii ţin echilibru, sfârşitul e potenţat de numărul lor. Aici tehnica poetică apelează la hiperbolă, nu sunt urgii într-o apocalipsă prezisă, sunt mai multe apocalipse într-o urgie văzută, durută, scrisă. Căderea se datorează trădărilor,
e ultima Cină, e locul unde trădarea se face prin cuvinte, acestea cad în pahare, taina e frântă de trădări, de erori, lumea captivă, poetul prins într- un vis, încătuşat în vis şi vine răspunsul: căderea în Abis… La capătul abisului – Dumnezeu! Ultimul poem din carte dă titlul
acestui volum al mirării şi căderii, lucid, poetul vede cu ochii inimii vremurile care sunt lichide, eşecul ca o pană de pasăre de pradă…. Poemul Taina căderilor are pai-
sprezece puncte de sprijin, e zbaterea poetului în faţa poeziei şi a eternităţii, eliberarea prin cuvinte care i s-au dat prin generozitate divină. A ezitat, a refuzat, dar cuvintele au curs… Taina e taină doar pentru cei neiniţiaţi, pentru cei iniţiaţi în luciditatea suferinţei, taina e umbra îngerului pe cuvinte rostite ca o invocare a cerului. „Scrisu-i povară / cine vrea / poate→ CONSTANTIN STANCU
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88