ca judecăţi de valoare. Putem presu- pune că proza, în cazul că ar fi fost definitivată, ar fi fost focalizată pe tema pământului. Textul conţine câte- va elemente în sprijinul ideii: „şi-n mijlocul ogrăzii, Dumitru se opri, îşi împlântă picioarele în două laturi”; „satul răsfirat în fundul văii” (s.n. – I.P.). Descrierea hrubei sugerează că aceasta parcă a crescut din pământ, nu făcută din pământ, şi se duce în pământ. Dar cel mai „tare” element care sugerează legătura lui Dumitru (a omului) cu pământul ni-l oferă urmă- toarea frază: „Acum pe prispă, pe prispa aceea pe care îşi odihniseră ciolanele atâtea neamuri, abia se mai cunoştea, ajunse să fie una cu ograda, cu straturile grădiniţei.” Rămânând în perimetrul speculaţiilor, pot merge mai departe şi să spun: starea de „contemplare” a hrubei de către bătrân e un dialog, e drept mut, cu timpul. Aceeaşi idee o sugerează şi imaginea prispei din fraza citată anterior. Descrierea „hrubei” ne adu- ce în memorie unul din desenele lui Rebreanu din perioada preparativelor pentru romanul Ion.


* Ofilire, Cântecul iubirii arată


interesul scriitorului încă de la debut pentru eros, pentru acea legătură misterioasă între Eros şi Thanatos, pentru acea nebuloasă psihică care duce la crimă din iubire. Aceste intuiţii se vor dezvolta într-un complex tematic caracteristic operei autorului Ciuleandrei. Textele comentate aici chiar şi pe


specialist îl pun sub semnul mirării. Bucăţile respective sunt incapabile să anunţe un viitor prozator, şi încă unul mare, publicarea lor în revistă fiind un banal debut. În aceste circumstan- ţe, e aproape imposibil de înţeles sal- tul făcut în acelaşi moment temporal de la ele la Răfuiala. Prozele debutu- lui, corelate cu materialul „brut” din Caiete (Schiţe, amintiri din Maieru), se constituie într-un poem închinat muncii de creaţie, relevă un înde- lungat laborium.(3) ________ Note


1. Ion Simuţ, Rebreanu dincolo de


realism, Editura Biblioteca Revistei Familia, 1997, p. 184. 2.Gavril Scridon, Liviu Rebreanu


între «Oamenii de pe Someş», Bistriţa, 1976. 3.N. Gheran în Liviu Rebreanu, Caiete, 1974, p. 11.


Cuvintele-înger Aruncă tu cuvintele în vânt şi-


ai să vezi cum plutesc deasupra ta şi se distorsionează în unde asimetrice şi ţi se încâlcesc printre degete, în păr şi în ochi, apoi se împletesc prin tine, într-o lucire nedefinită. Se infiltrează în epicentrul fiinţei tale, în miocardul concepţiei şi pulsează prin vene şi artere sentimentele neîmpărtăşite sau neştiute, le metamorfozează apoi în creier, în entităţi diforme, acromatice, cu caracter saprofit. Iar apoi, când cuvintele se dilată în


idei, iar ideile în principii, abia atunci realizezi că osmoza idealurilor reale cu cele onirice nu reprezintă decât o pură închipuire şi că, oricând, un înger poate deveni un idol. E incert şi atât de trist cum reverberaţiile unor simple vorbe pot cresta adânc fiinţa umană şi, indiferent de context, o marchează acolo, în străfundurile percepţiei. Cum îngerii neprihăniţi pot deveni Luciferi neîmblânziţi, cum aripile lor diafane, în drumul către filtrul gândirii tale, te pot atinge şi apoi carboniza într-o smoală fluidă şi caustică. Astfel, un cuvânt, o vorbă, o unitate a comunicării se naşte şi învaţă să zboare în diferite feluri şi sub diferite intensităţi către posibila victimă. Tu, receptorule, tu, cititorule, persoană omniprezentă şi indispensa- bilă mie, tu eşti acela care zi de zi înveţi să zbori alături de cuvinte sau le mutilezi esenţa prin acele acorduri variabile ale corzilor vocale. Nimeni altcineva nu are o mai mare grijă şi ocrotire faţă de aceşti embrioni ai unei structuri mult mai complexe, numite vocabular, în interiorul căreia posibilităţile sunt aproape infinite. Nu încape îndoială că prima mutare îţi aparţine, iar dincolo de simplele convenţii lexicale, se ascund nişte sentimente, nişte trăiri indescriptibile, care uneori se materializează sub forma cuvintelor-înger. Mama: iată un cuvânt-înger. Sim-


plitate, reverberaţie, intensitate, amin- tiri ale unor vremuri încă netrăite, toate acestea se adună şi se com- presează în doar patru semne. Uneori, serafimii de acest tip se nasc deja zburând, plutind molcom deasupra gândurilor tale şi planând alene


28


Nicolae Băciuţ, Ana Blandiana, Ro- mulus Rusan, Brăila, 31 mai 2012 ______________________________ pe deasupra emisferelor cerebrale. Al- teori se creează, se contopesc, se me- tamorfozează sau pur şi simplu se mută de pe alte teritorii. Cuvintele- înger sunt imprevizibile. Câteodată, în ciuda aparenţei, sunt lipsite de substanţă sau viceversa, fiecare mod de apariţie le individualizează şi le oferă acea unicitate. Antropologia lor este foarte complicată şi greu de explicat din punctul de vedere al poetului. Cu toţii cunoaştem deriva- rea, conversiunea, compunerea, dar nu întotdeauna înţelegem mişcările spasmodice sau şerpuitoare ale limbii, mecanismele sale tainice, care dau formă cuvintelor. Nimeni nu poate spune exact de ce fiinţei care dă viaţă latinii i-au spus mama şi nu altcumva. Interfaza comunicării, momentul ace- la de sincronizare a simţului cu codul, e definitoriu în formarea cuvântului. Procese aproape metafizice au loc în craniu, dincolo de învelişul osos, în viscerele mecanismului. Mistere pre- cum acesta coboară pe ramurile istoriei în trecutul necuprins în cărţi. E bine de ştiut că un alfabet, un


cuvânt, o limbă, toate sunt efemere, toate mor treptat, asemenea mecanis- mului unui ceas prăfuit. Zgomotul ritmic al ticăitului îi determină pe toţi să privească înainte, către nou, să creeze, să uite. De aceea, chiar parte din tine fiind, odată şi odată cuvântul- înger va dispărea şi te va „lăsa singur şi în veşnică alergare” (Nichita Stănescu, Nod 19). Adesea cuvintele- înger reuşesc să renască din propria cenuşă, să spargă chistul autofla- gelării şi să se înalţe către absolut şi, întotdeauna zbaterea aripii lor dea- supra umărului tău va lăsa o amprentă divină, o suflare sacră care îţi va im- pregna în memorie imaginea nedistor- sionată şi neprihănită a sinelui. BOGDAN CĂTĂLIN MEREUŢĂ, Clasa a X-a,


Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, Galaţi


Prof. coord. Diana-Cătălina Popa


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88