din el un exemplar de carte şi aşterne pe pagina de titlu următoarea poezie: „Pentru Maria Manuela Rusu”:


În primăvara lui 1983, Nichita


m-a întâlnit în Piaţa Amzei. O aştep- tam pe fetiţa mea să iasă de la şcoală. „O aşteptăm împreună”, a zis el. „Vreau s-o cunosc.” Ştiam că poetul iubeşte mult copiii, spre care îl îm- pingea nostalgia după un prunc pe care Gabriela, iubita sa eternă, l-a pierdut prematur. Îl întreb pe Marele Blond: „cunoşti faptul că şi Veronica a pierdut unul cu Eminescu?” – „Da- că spui tu, înseamnă că aşa trebuie să fi fost. Dar uite”, zice el, „suntem tocmai pe uliţa conului Mihai...” Apare fetiţa mea cu ghiozdan,


Manuela. Nichita se luminează la faţă... „Ştii, Manuela, că suntem aproape în curtea lui nenea Slavici?” „Ştiu”, îi răspunde ea. „Şcoala mea este vecină cu el, deşi e nou-nouţă.” „De unde ştii? De la tatăl tău, desigur. Hai cu mine să-ţi dăruiesc un premiu pentru ce mi-ai spus. Semeni cu tatăl tău, ştii multe”, şi ne-am îndreptat spre cofetăria din piaţă. De unde, de neunde, apare


Mircea Micu, ardeleanul. Micu îi dă un pachet. Tacticos şi misterios, cu un zâmbet de magician, Nichita scoate


din nou pare că vrea să rămână lipit de pământ, ori el are magnetism, ori pământul e magnet pentru el… Ajungem în fine la maşina mea, îl văd lângă mine, Doamne, chiar e miracol tot ce se petrece, îmi spun în sinea mea, o elevă îi dă un buchet de flori prin geamul deschis al uşii, iar Nichita îmi spune: „se dăruieşte”, şi-mi întinde florile. Asta chiar nu m-am aşteptat. Scenariul e plin de surprize. Încântată peste măsură, pornesc motorul, plecăm, sunt grozavă, până ce… ne pomenim în curtea bisericii. Era vina mea că nu avea gard?? Nu, era doar exaltarea mea care dirija aşa că, în loc să ajungem la sala de spectacole, sunt nevoită să opresc şi să-mi cer scuze: „Vă rog... mă iertaţi… am greşit drumul...”, îngaim dezolată, dar brusc, scenariul ia altă turnură. Nichita îmi spune să stăm o clipă să-mi explice diferenţa între greşeală şi eroare. Îl ascult. Uimită, fericită că am un moment în plus lângă el. Ţin minte exact teoria sa expusă


Vrăbiuţa din Atlant duce-n cioc un elefant vrăbiuţa cum se ştie are Atlantelărie vrăbiuţa de niciunde ţine un mănunchi de unde ce se zbat şi ciripesc mai pe jos pe subceresc vrăbiuţa din copac ţine-n cioc un curcubeu beau culori din el şi eu vrăbiuţa cea mai scumpă stă în piept la tine, dragă şi-i tăcută şi se zbate inimă bună la toate


Nichita cel Stănescu „Păcat că nu e aici şi Moş Tom să


semneze şi el pentru Manuela”, zise Cel Stănescu. Cartea este intitulată Carte de


Citire, Carte de iubire, autorii fiind doi, Nichita Stănescu şi Gheorghe Tomozei, apărută la Editura Facla din Timişoara, în 1980, şi i se adusese un stoc restant la rugămintea marelui poet. Ilustraţiile aparţin lui Janos Bencsik. Nichita Stănescu ne părăseşte în


cumplitul decembrie 1983. În februarie 1984 îmi dau întâlnire cu


atunci, şi mă felicit că am avut, în sfârşit, curajul să-i fi propus să realizăm interviul acolo, în curtea bisericii, în maşina stând… Şi aşa a fost. Prima întrebare se referea la faptul că


Gh. Tomozei într-un salon de la amintirea marelui nostru prieten, să restaurantul Berlin, acesta îngheţat ca un frigider. Îl rog pe Tomozei ca, în completeze şi contrasemneze autograful lui Nichita de pe cartea lor. Tomozei, emoţionat de eveniment şi zgribulit, scrie: „Pentru Maria- Manuela Rusu, 1/2 autograf, cu dragostea întreagă a lui Moş Tom, Berlin, februar 84.” Şi uite cum „Vrăbiuţa” lui Nichita,


după alt decembrie friguros şi sângeros, 1989, a ajuns în zbor în America, nu departe de Atlanta prevestită de marele Nichita. M.N. RUSU


____ În facsimil: Autografele lui Nichita Stănescu şi Gheorghe Tomozei (Moş Tom) (Colecţia M.N. Rusu)


_____________________________________________________________________________________________________ → Paşii poetului sunt greoi din nou,


bietul rătăcit în zona întâlnirilor poetice şi i-a dat banii. În seara aceea am stat la masă lângă


nu se supără că toată lumea îl apelează simplu, pe nume, fără niciun protocol. Răspunsul său, că poate cineva să ţi se adreseze cu majestate sau zeci de dumneavoastră şi să te dispreţuiască e valabil şi alte argumente a mai adăugat, dar nu asta aş vrea să subliniez, ci calitatea sa absolut specială. Nu e cazul să uzez eu de adjective şi calificative… sunt alţii care i-au fost în preajmă multă vreme şi l-au cunoscut în diverse ipostaze… După această secvenţă, am plecat şi


am şi ajuns totuşi la sala cu pricina, arhiplină, păzită la intrare aşa încât, când cineva strecurat în urma noastră pe scări, gândindu-se că un poet aşa de mare e şi bogat, i-a cerut bani de ţigări, Nichita nu s-a mirat, nu l-a lăsat pe paznicul de la uşă să-l bruscheze pe


18


poet, dar e un fel de-a spune, căci el comunica mereu cu toată lumea… a recitat… scria câte ceva în versuri pe şerveţelele de masă, aş fi putut păstra unul care nu zbura spre alte mese, dar... nu am găsit c-ar fi fost un gest frumos… Păcat! A fost lângă inimile noastre şi apoi…


mult mai târziu, în decembrie 13, la ora 7,30 dimineaţa, când, la televiziune fiind, în Bucureşti, cu un reportaj realizat la Timişoara, dar care se monta şi se prezenta la singura televiziune, am intrat în camera de montaj şi am văzut că doamna de acolo plângea, am întrebat-o de ce… Am aflat că Nichita în noaptea aceea


îşi dezlipise definitiv paşii de pământ. Timpul secvenţial care îmi amintea


de Nichita se prefăcu într-un cerc închis.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88