„Indiferenţa este o singuratecă


floare fără miros, care înfloreşte şi în smârc” (p. 35). 4. Prietenia: „Dragostea şi politica sunt


Silvia Irina Zimmermann, năs-


cută Rada, în 1970, la Sibiu, a pu- blicat până în prezent două valoroase studii ştiinţifice despre opera scrii- toarei Carmen Sylva în Germania, „Farmecul regatului îndepărtat. „Po- veştile Peleşului“ de Carmen Sylva, lucrare de masterat şi disertaţia de doctorat „Regina poetă Elisabeta, prinţesă de Wied, regina României, Carmen Sylva (1843-1916). Auto-mi- tizare şi comunicare dinastică prin literatură” şi a tradus cartea lui Ga- briel Badea-Păun „Carmen Sylva. Ui- mitoarea regină Elisabeta a Româ- niei”, toate apărute în Germania, la editura ibidem din Stuttgart. Elisabeth Pauline Otilie Luise,


Prinzessin zu Wied, s-a născut la 29 decembrie 1943 în Neuwied. A fost căsătorită în noiembrie 1869 cu Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, prin- cipele Principatelor române unite (Moldova şi Valahia). Unicul lor copil, prinţesa Maria,


moare în 1874 la vârsta de trei ani de difterie şi scarlatină, de care s-a infectat în urma unei vizite cu ducesa Elisabeth la un orfelinat din Bucu- reşti. Mama devine depresivă şi ne- maireuşind să aibă copii, caută să compenseze „pierderea imaginii” ca mamă exemplară pentru ţară şi ca mediatoare culturală. Astfel, în 1870, înfiinţează o Asociaţie a săracilor şi, pentru scurt timp, o Societate de traducere a cărţilor pentru copii din franceză în română. În 1875, a început să traducă


poezia românească în germană, împreună cu Mite Kremnitz şi primele ei traduceri apar în 1878, în revista germană „Die Gegenwart” cu pseudonimul E. Wedi [anagrama de la E(lisabeth) Wied] şi cuprinde poezii de Alecsandri, Eminescu şi alţii. Un volum de sine stătător, „Poezii româneşti”, în colaborare cu Mite Kremnitz apare în 1881. Din 1882, semnează cu


pseudonimul din latină „Carmen Sylva” (cântecul pădurii). În 1882, publică un volum de


aforisme, „Les pensées d’une reine” la Editura Calmann-Lèvy din Paris, cu un cuvânt-înainte de Louis Ulbach (care le şi grupează după tematică).


moartea prieteniei” (p. 40). „În prietenie este mai bine să


asculţi, decât să dai sfaturi” (p. 41). 5) Norocul: „Există doar un singur noroc: Datoria, Doar o consolare: Munca. Doar o plăcere: Frumosul” (p. 43). „Norocul e ca ecoul: răspunde,


_____________________________ În 1888, apare o a doua ediţie,


completată, pentru care i se conferă premiul Botta al Academiei franceze. O versiune germană mult


îmbunătăţită şi adăugită apare în 1890, cu titlul „Vom Amboss” / De pe nicovală, în două ediţii, la editura Emil Strauss din Bonn. O altă ediţie în franceză publică


regina în 1913, la Editura Minerva din Bucureşti, cu titlul „Aliunde” (în latină înseamnă „de altundeva” sau „de aiurea”), dedicat amintirii decedatei prietene şi dame de curte Catharine Ecsarho, născută Kostaki- Epureanu (1858-1911). Cartea de faţă, Cugetările unei este în format mic


regine*,


(17/13cm) şi cuprinde aforismele din volumul în germană „Vom Amboss”, împărţite în unsprezece tematici. Redăm, mai jos, în traducerea


noastră, câteva mostre din fiecare categorie, tocmai pentru a se vedea faptul că mai sunt, majoritatea, actuale: 1.Viaţa: „Veselia vine de la Dumnezeu,


seninătatea merge la Dumnezeu” (p. 17).


„Educaţia este universitatea


inimii” (p. 19). 2. Omenirea: „Fiecare om poartă în sine un


Prometeu, un creator, revoltat şi martir” (p. 23). „Mama e ca bunul Dumnezeu : o


chemi la nevoie şi o uiţi la bucurie” (p. 30). 3. Dragostea: „Dragostea este ca veveriţa:


îndrăzneaţă şi sfioasă totodată” (p. 34).


54


dar nu vine” (p. 44). Scrie multe aforisme despre: 6) Suferinţă: „Lupta pentru pâinea de zi cu zi


usucă lacrimile” (p. 50). „Când ne părăseşte chiar şi


durerea, atunci e sfârşitul” (p. 51). „Dacă morţii ar putea vorbi, nu


s-ar mai spune atâtea lucruri bune despre ei” (p. 59). 7. Spiritul: „Pana consolează mai mult ca


religia şi torturează mai mult decât inchiziţia” (p. 64). Multe a scris şi despre: 8. Artă: „Geniul este ca soarele,


strălucitor, roditor, devorator” (p. 70). „Între disperare şi demenţă sunt


aduse la lumină cele mai mari lucruri” (p. 71). „Nu scrie, dacă poţi renunţa” (p.


72) – iată un sfat preţios! 9. Datorie: „Datoria este pentru unii o


cămaşă de forţă” (p. 79). „Încetezi să fii copil în ziua în


care ai înţeles cuvântul datorie” (p. 81).


10. Vanitate: „Ai voie să fii eventual mândru


de banii tăi pe care cu trudă i-ai câştigat, nu însă pentru talentul tău pe care l-ai moştenit” (p. 84). Scrie mult şi despre: 11. Politică: „Mulţimea e ca marea: te duce cu


sine şi te devoră după cum bate vântul” (p. 87). „Politica e ca un păianjen: un


animal de pradă” (p. 89). „În politică se sacrifică tot: prie-


ten, frate, femeie, conştiinţă. Doar pe sine însuşi se sacrifică rar” (p. 89).→ MIRCEA M. POP


(Continuare în pagina 55)


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88