Recent, la Editura Nico din
Târgu-Mureş, sub semnătura lui Marin Iancu, a văzut lumina tiparului volumul Marin Preda, el însuşi (2013), care este o reluare a ideii din care se născuse opul din 2010 (Marin Preda
– Reflecţii, amintiri,
confesiuni, Editura Academiei), care, la rându-i, era, într-un fel, continuarea demersului din 1981 al lui Eugen Simion din volumul antologic „Timpul nu a mai avut răbdare”. Marin Iancu renunţă însă acum la addenda şi la alte informaţii lipsite de relevanţă, în cazul de faţă (arborele genealogic
ori horoscopul
romancierului) şi adaugă noi intrări, a căror lipsă, în precedenta lucrare, fusese semnalată printre neîmpliniri. Este vorba, în primul rând, de introducerea în bibliografia lucrării, cu revizuiri semnificative, de valorificarea
Jurnalului intim.
Carnete de atelier, din care antologatorul a selectat aproximativ 200 de reflecţii, ce vin să-i susţină intenţia de a realiza un portret „prin el însuşi”/par lui même al lui Preda. Să fi ţinut cont Marin Iancu de
cuvintele lui Preda: „Este imposibil de făcut o delimitare între viaţa ima- ginară creată şi exprimată într-o carte şi cea trăită de scriitor” (Convorbiri cu Marin Preda)? Cu siguranţă, de vreme ce „şi-a asumat riscul” (conform Nicolae Oprea, v. coperta a IV-a) şi a optat, eludând această delimitare, pentru o selecţie operată atât asupra textelor nonficţionale (jurnal, interviu, opinie publicistică, epistolar, confesiune, eseu), cât şi asupra textelor ficţionale (spaţiul romanesc ocupând prim-planul interesului) de unde preia reflecţii fie din discursul personajelor, fie din cel al vocii narative, atrăgându-şi astfel reproşul necunoaşterii sau ignorării „condiţiei ficţiunii”, precum şi a faptului că „replicile personajelor funcţionează doar în interiorul sistemului de convenţii artistice ale romanului” (v. Răzvan Voncu, „România literară”, nr. 11/2011). Dar nu zicea Preda că „artistul nu face decât să se proiecteze prin el însuşi, prin altcineva, printr-un om […] sau prin mai mulţi oameni, prin familie, sau printr-o colectivitate umană”…
______________________________ (Creaţie şi morală)? La care am mai adăuga o precizare. Să nu uităm că Marin Iancu este, în primul rând, dascăl! De aici, probabil, nevoia/ reflexul de sistematizare didactică, de etichetare, de înscriere într-un canon a operei şi a autorului. Ne-o demonstrase încă de la elaborarea Dicţionarului de personaje, alcătuit împreună cu Andreea Vlădescu în 1995. O mai probează o dată, în 2010, anul în care îi apare lucrarea Marin Preda
– Reflecţii, amintiri,
confesiuni, ce a cunoscut o ostilă critică de întâmpinare în „România literară”. Nu opţiunile istoricul literar, nici ale criticului au prioritate în întocmirea acestui inventar de reflecţii, cugetări, sentinţe, adagii, aforisme, apoftegme, maxime, ci pedagogul, prin definiţie, dispunând de o gândire sistematizată şi înclinaţie moralistă. A intenţionat Marin Iancu să facă
din Preda un filosof, în vreme ce silişteanul nu a fost decât, vorba lui Bedros Horasangian, „un moralist pudic din clasa lui Camus”? Doar dacă dăm termenului acelaşi înţeles, pe care îl folosim atunci când îl categorisim pe Ilie Moromete, de „individ gânditor”, al cărui „drept cel mai sacru” constă în a-şi „spune părerea” „în mijlocul semenilor” săi. Personal, îmi imaginez o virtuală poiană a lui Iocan unde s-au adunat Marin Preda-omul şi Marin Preda- scriitorul, multiplicat în personajele sale, într-o scenă puternic dramatizată şi mediatizată: „Se poate o izbândă mai mare pentru un scriitor decât aceea de a-şi popula plaiurile cu sufletul său?” (Creaţie şi morală). De fapt, antologatorul însuşi îşi
precizează poziţia în „Notă asupra ediţiei” – a adunat o suită de „observaţii morale şi de reflecţii [ce] relevă larga disponibilitate a prozatorului de a pune în discuţie, sub
44
semnul unui şir de interogaţii lumea, viaţa, logosul ca ontologie şi morală a creaţiei” [s.n.], iar „pluralitatea ideilor […] reflectă starea de nelinişte a unui om în efortul, aproape disperat, de a-şi păstra nealterat spiritul, pentru a-l salva de degradare şi a-l proteja în faţa agresiunilor istoriei şi ale destinului”. Desigur, i se pot imputa multe
cărţii lui Marin Iancu, oricând se va ridica o voce care să clameze lipsa nu ştiu cărui termen ori prezenţa altuia, selecţia nesemnificativă ori abuzivă, ignorarea cutărei perspective, lipsa originalităţii ş.a.m.d. Poate fi pusă în discuţie însăşi moralitatea lui Marin Preda – să ne amintim că în „Viaţa ca o pradă” susţine că a citit, prin 1937- 1938, „Discursul despre metodă” al lui Descartes, ce nu era tradus la acea oră, iar cunoaşterea limbii franceze era sublimă, dar lipsea cu desăvârşire monşerului, tot aşa cum nu e sigur dacă a terminat vreodată acea Şcoală de învăţători… Însă marele şi principalul merit al lucrării (a cărei elaborare – să o recunoaştem – a implicat un imens volum de muncă, răbdare, un deosebit simţ al ordinii, tenacitate) rezidă, după opinia mea, în faptul că readuce în atenţia publicului opera lui Marin Preda, intrată, în ultima perioadă, ca multe alte creaţii, în conul de umbră al biograficului (să nu uităm revizuirile cerute, vreme de 14 ani, de la Ion Negoiţescu până la George Geacăr) ori al… invidiei (resort al pretinselor revizuiri clamate de Gh. Grigurcu ori Alexandru George), chiar dacă, în cazul silişteanului, poziţia acestuia în comunism, din care, e drept, n-au lipsit compromisurile şi nici comportamentul abuziv, nu justifică ostilitatea devastatoare de care a avut parte după 1989, cu nedorite repercusiuni asupra unei opere ce-şi păstrează, totuşi, zonele de maxim interes, în aria esteticului şi a atitudinii etice. Câţi dintre intransigenţii de azi i-ar fi replicat lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum a făcut-o Marin Preda, în 1972: „Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!”? Iar dacă lucrarea lui Marin Iancu
va stârni curiozitatea lecturii, la cei foarte tineri, ori nevoia unor dezbateri, la cei maturi, cartea – cu bunele şi cu mai puţin bunele ei – îşi va fi atins scopul. RODICA LĂZĂRESCU
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88