crimele de onoare, nu titlurile ziarelor indiene care încearcă să lipească superlative chiar şi celor mai evidente tragedii umane. Oricât de lipsit de sens ar părea,


trebuie să admit că în India am aflat infinit mai puţine lucruri despre India şi sensibil mai multe lucruri despre Europa. Faptul că am împărţit acest spaţiu


cu europeni cu care împărţeam şi uimirile, dezgustul, exaltarea, admi- raţia (căci le-am simţit pe toate!) faţă de un spaţiu care, deopotrivă, ne era tuturor străin, ne-a făcut pe toţi să ne conştientizăm o identitate comună. O identitate pe care am pus-o mereu în dezbatere. Pentru E., momentul e important.


Pentru mine, nimic fundamental nu s-a schimbat. Mă trezesc a doua zi pe la prânz, îmi pregătesc orele şi reintru în rutina indiană. Încă din 2010, luna ianuarie mă


găseşte în Jaipur, pentru Festivalul de Literatură. Nici anul acesta nu va fi o excepţie. Merg împreună cu S.C. Nu ne interesează în mod deosebit decât ziua în care Homi Bhabha, profesor la Harvard, conferenţiază sau mode- rează. 35 de minute în aer, de la Delhi la


Jaipur, apoi cazarea la un Guest House unde mai fuseserăm, în primul nostru an în India. Bizar, parcă se închide un cerc. Acelaşi indian între două vârste ne serveşte masa pe terasa ultimului nivel al casei, aceleaşi scaune, aceleaşi mese, acelaşi meniu. Numai că, de data asta se întâmplă ceva care în 2010 nu se putuse, obiectiv, întâmpla. Senzaţia de familiar, de cunoscut. Nimic nu mă mai agresează ca atunci, în 2010. Nici măcar vânzătorii de la colţul străzii sau şoferii de ricşă nu încearcă să-mi vândă lucruri sau servicii la preţuri exorbitante. În 2010, eram, încă, turist în India. Venisem de mai puţin de trei luni. Acum, după mai bine de trei ani şi jumătate, nu mai sunt turist. Dar ce sunt? Încă nu ştiu. Îmi cumpăr „The Location of


Culture”, obţin un autograf de la Homi Bhabha şi asist la câteva discuţii interesante despre postcolo- nialism, literatura post 9/11 şi globalizare. „Globalizarea începe acasă”, spune


Bhabha. Va trebui să găsesc un mod de a aplica teoriile lui în spaţiul românesc, deşi, evident, ele au fost


75


gândite în legătură societăţile postcoloniale. E o întreagă lume despre care


profesorul Homi Bhabha vorbeşte şi la care România nu e conectată. Sunt atâtea provocări ale culturii occiden- tale, atâtea dezbateri în care România nu e prezentă. Încă suntem la periferie, deşi virulenţa dezbaterilor noastre te-ar putea face să crezi că în discuţie se află soarta întregului Univers. În realitate, suntem încă prizonierii părţii acesteia de Europă, aflată până nu demult în interiorul Cortinei de Fier. În România, marile îngrijorări ale


culturii europene, identităţile hibride, emigranţii, postcolonialismul sunt abia ecouri ale unor frământări care, pentru noi, nu reprezintă nimic sau reprezintă prea puţin. În patru ani, nici măcar un singur


scriitor român nu a fost prezent la Jaipur, deşi, în cadrul festivalului, am văzut atâtea naţiuni reprezentate. Pe piaţa de carte din India,


literatura română nu există, iar Mir- cea Eliade, de care suntem cu toţii atât de mândri, nu se găseşte în librării, numele lui fiind familiar doar unei elite restrânse. Nu existăm… asta ar fi concluzia. Şi nu existăm nu pentru că ar fi imposibil, ci pentru că nu vrem. Ne exportăm scriitorii exclusiv către Europa, ne creăm imaginea (odios cuvânt!) exclusiv în Europa, adică acolo unde nu e nevoie de nicio imagine. Noi suntem prezenţi în Europa şi, fie doar şi din pricina proximităţii geografice, Europa ne ştie suficient de bine, încât să nu se lase înşelată de campaniile noastre publicitare. În librăriile indiene poţi cumpăra


ghiduri de călătorie către ţări dintre cele mai exotice. Nimic, însă, despre România. O piaţă de peste un miliard de locuitori, ignorată cu graţie. Câtă ______________________________


______________________________ înţelepciune! Vizităm Templul Maimuţelor din


Jaipur. Un complex aflat în ruină, nu însă lipsit de farmec. Unele construcţii răsar direct din stâncă, murdare, locuite de maimuţe paşnice. Pe alei, câţiva indieni oferă turiştilor spectacolul unor cobre anemice, dansând leneş, istovite de soare şi de cine ştie ce altceva. Unul dintre ei e însoţit de un copil, 4-5 ani, gol în partea de jos, dar purtând de la brâu în sus un soi de costum, tradiţional în Rajastan. Bărbatul, poate tatăl, înfăşoară şarpele în jurul gâtului copilului, acesta îşi trece mâinile peste pielea solzoasă a şarpelui. Spectacolul, departe de a fi, pentru mine, unul vesel, are în el o tristeţe uluitoare. Lentoarea şarpelui, rânjetul ştirb al indianului matur şi figura inexpresivă a copilului, cu şarpele atârnându-i de gât, sunt toate parte a unui peisaj care te face să îţi fie ruşine că te opreşti, preţ de o clipă, să-l priveşti (de admirat nu poate fi vorba!). E cald şi plăcut, în rest, în bună


parte şi din pricina pădurii care în- conjoară perimetrul templului. Femei trecute de a doua vârstă fumează, ceea ce în Delhi e aproape imposibil de văzut. Aici sunt câţiva dintre locuitorii Indiei rurale, statistic net majoritară. E unul dintre puţinele ocazii în care


iau contact cu aspecte ale vieţii satului indian. În rest, tot ce ştiu, ştiu de prin ziare. De acolo am aflat că încă mai practică ritualuri sângeroase, că mor de foame când anul agricol e unul prost, că îşi vând copiii, alimen- tând o importantă industrie de porno- grafie infantilă, că îşi ucid fetele la naştere, că soţiile încă trebuie să moa- ră odată cu moartea soţului ş.a.m.d. Pentru mine, cel puţin deocamdată, satul indian se reduce, metaforic, la imaginea ţâncului de 4-5 ani, cu un şarpe încolăcit în jurul gâtului.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88