TÂRZII


eu n-am ştiut preţui – tânăr fiind tămâia de izmă – greierii sobei văzduhu-n vâltori de stele-asfinţind gureşe-izvoare – seminţe-ale vorbei


nici munţi covârşiţi de păduri aiurind: acum abia văd cum poţi fi – nefiind! ...dar ce-ajută cuta de inimă-n plus când – bătrân - pui cruce la tot ce-i de pus?


sufletul meu – liberat de scaieţi va trece cu mult un hotar de nămeţi duhul meu – torţă-n oglinzi de fântâni


suie-nviat la tron pogorât din lumini ...din tot ce tânăr vise nu-şi hrăni bătrân sterp duh cerşeşte-a veşnicì...!


CELOR CĂLDUŢI


serbezi – caraghioşi în necredinţa lor nu se ţes măcar ca umbre pe pământ jalnic se târăsc miasme de cuvânt se ciocnesc ecouri şi se sparg minor


Doamne-al posibilităţilor de fire numai chinul propriu îi va-atrage-n chip numai când striga-vor limpezi de uimire pe ei răni – coloane – lumini se-nfirip


orbi cu orbi cina-vor – fără frupt de cer încorda-vor ciungii dorul de atingeri dar nu fi-va frunte nici arìpi de îngeri


câtă vreme Duhul nu se-aprinde-n ger! om să fii – e-o artă-adeverită-n crez: doar arzându-ţi margini – exişti întru miez


PARADIS


în ramurile Lui Hristos stau încuibate duhuri de lumină: e-atâta linişte slăvită cum nici într-o grădină


n-ai nevoinţă de toiag – nici poticneşti pietrişul – că-n suflet s-au deschis tăcute arìpi plutind furişul


te-ncumeţi să priveşti sfios


________________________________________________________________________________________________ O CARTE A CĂRŢILOR


→asupra generaţiei care a urmat. Intr- o vreme în care dominau culegerile de folclor regional astfel de studii ar fi putut să stimuleze cercetările de folclor comparat şi să faciliteze contactele cu specialiştii din alte culturi preocupaţi de teme similare. Este greu să evaluăm astăzi stadiul la care ne-am fi aflat dacă lucrările lui Caraman se aflau la îndemâna cititorilor. O operă publicată târziu tinde să facă vizibile slăbiciuni sau erori mai degrabă decât inovaţiile care, la vremea lor, ar fi fost ferestre deschise spre noi interpretări. Una din înfăptuirile majore este şi reeditarea colecţiei Materialuri folcloristice, din 1900, a lui Grigore Tocilescu. După opt decenii de la apariţie, editorul repară un act de inicvitate, indicându- l pe Cristea N. Ţapu drept coautor al colecţiei. La urma urmei el a fost cel care a contribuit la realizarea întregului cu 2022 de texte, mai mult decât toţi ceilalţi culegători luaţi la un loc. În locul recunoaşterii, la timpul său, a acestei contribuţii, cel care a semnat ca autor unic s-a rezumat la a-i mulţumi pentru „zelul


şi


aptitudinea desfăşurată în culegerea şi rânduirea materialelor”. Mai mult decât atât, prin acest act de justiţie, Cristea N. Ţapu devine unul din


principalii culegători de folclor ai secolului 19 şi, aşa cum observă A. Fochi, „până la 1900, cel mai important culegător de cântece epice româneşti”. Însemnătatea lui tinde să o egaleze pe a contemporanului G. Dem. Teodorescu, autorul masivei colecţii Poezii populare române, din 1885. Între republicare


şi


reorganizare, a fost preferată soluţia a doua. Apelând la tipologia cântecelor epice a lui Al. Amzulescu, editorul a restructurat întreg materialul de balade, făcând posibilă mai rapida lui utilizare în studiile viitoare. Cele două componente ale volumului, Scrieri şi Ediţii, precedate de Linii pentru un portret, s-au bucurat de comentariile şi intervenţiile unui număr impresionant de specialişti, vădind, pe de o parte, interesul pentru temele care fac obiectul studiilor, iar pe de alta, interesul pentru modul în care aceste teme sunt abordate de către autor. Cei care s-au aplecat asupra omului din spatele editorului, redactorului, autorului, i-au remarcat cu toţii competenţa şi seriozitatea, respectul pentru adevăr şi, nu în ultimul rând, dragostea pentru curăţenia stilistică şi de conţinut a textului. Mulţi ani redactor la două edituri de prestigiu, Iordan Datcu a acumulat experienţă în a supravieţui cenzurii politice. Pentru a izbuti să publici o carte curată în aceste


71


împrejurări, trebuie să dezvolţi abilităţi speciale. Într-una din lucrările publicate


anterior, Sub semnul Minervei, sunt evocate câteva din tehnicile care puteau să dea rezultate. Una dintre ele era copleşirea cenzorului cu manuscrise; prin firea lucrurilor, acesta sfârşea prin a citi mai repede, mai puţin atent. Totuşi, o atmosferă în care mulţi


ani colindele, mai ales cele religioase, nu au putut fi publicate, în care studiile de mitologie erau descurajate, ba chiar un timp, cel al „alimentaţiei raţionale”, din ultimii ani ai comunismului, când cenzorii suspectau drept subversive basmele cu Flămânzilă şi Setilă, nu era uşor de traversat. A-ţi păstra cumpătul, în aceste condiţii, şi a stărui mai departe în efortul de a publica impecabil cărţi revelatoare pentru domeniul culturii populare este un act de curaj şi de dăruire. Iordan Datcu poate spune despre


sine că şi-a făcut pe deplin datoria. Mai mult, şi-a păstrat până în prezent entuziasmul şi capacitatea de muncă. În curând va împlini o vârstă


când mulţi decid să pună pentru totdeauna creionul în sertar. Cel despre care scriem aceste rânduri ne asigură că mai e mult de făcut. Prin proiectele la care continuă să lucreze, este un model pentru noi toţi.


oceanul de frunzare: nu pleacă niciodată valuri – ci vin spre luminare


precum o floarea-soarelui tăcută şi râvnitoare dar şi mută cu faţa limpede spre-orbire spre-nalta vatră de uimire simţi răni trecute – umilinţe cum se închid la foc de vise


tot ce odată viaţa scrise uscat – căzut e-acum din slovă şi parcă-i mai stufos în fire mai primitor în paradise...


...a început să ningă gingaş în şoaptă nouă de citire fără voce ori greş cu flori de cireş cu cântec de provă...


...sunt – sub dumnezeiesc patrafir - Luminatul Mire!


ADRIAN BOTEZ


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88