(I) Născut la 11 martie 1933, în
Nuntaşi-Histria, judeţul Constanţa, în familia învăţătorilor Ileana şi Dumitru, originari din Oltenia, veniţi voluntar în satele turco-tătare din Dobrogea, Ştefan Goanţă a fost nuvelist, romancier, dramaturg şi gazetar. A plecat „dincolo” în 19 octombrie 2010, la Timişoara, în plină forţă creatoare, lăsând pe masa de lucru romanul „Zodia Fedeleşului”, ce trebuia să vadă lumina tiparului în anul imediat următor. A urmat şcoala primară din
comuna Cilieni şi din satul Nisipuri (Amărăştii de Sus), judeţul Dolj, unde părinţii au profesat din 1938. Şi-a continuat studiile, între anii 1944 – 1951, la Liceul de băieţi „Ioniţă Asan” din Caracal. După o viaţă extrem de agitată, între anii 1951 şi 1956 (student la Facultatea de Filologie din Bucureşti şi repede exmatriculat, punându-i-se eticheta „fiu de chiabur”, muncitor necalificat pe diferite şantiere – Sădurel, Sadu V, lângă Sibiu, Blocul de ulei – Teleajen, instructor artistic şi actor, bibliotecar, muncitor zootehnist), în anul 1957, când se pare că lucrurile s-au mai liniştit, ajunge student, printr-un examen de admitere, la Facultatea de Filologie a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti, unde audiază cursurile lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur şi are ca profesori pe Mihai Pop, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Vera Călin, Silvian Iosifescu, iar printre colegi, pe Ion Băieşu, C. Stănescu, Mircea Martin, Tudor Negoiţă, A.I. Zăinescu ş.a. Dar nici aici nu rămâne mult, deoarece „cadriştii” au repornit „vânătoarea”. Se întâmplă acum o tragedie: într-o noapte de decembrie 1959, înainte de Crăciun, tatăl său, membru PNŢ, este „ridicat” de Securitate şi condamnat apoi la 18 ani muncă silnică. Prin urmare, altă exmatriculare... Între timp, totuşi, scrie în special
proză scurtă, dar şi roman. Debutează ca prozator cu schiţa „25 de bani” în revista „Universitatea” a Universităţii „C.I. Parhon” din
Bucureşti şi, aproape simultan, i se publică schiţa „Cine eşti tu, mă?”, în revista „Luceafărul”, amintind că, la 17 ani, avea gata pentru tipar primul volum, „Noi, talpa ţării”, dintr-o proiectată trilogie pe care tânărul absolvent de liceu o dorea „o oglindă sinceră a vieţii ţăranului nostru sărac de dinaintea războiului cel de al doilea mondial”. După nenumărate încercări
nereuşite de a fi reîncadrat în facultate, în toamna anului 1960, trece munţii şi se opreşte la Jibou unde îl întâlneşte pe Eugeniu Bulugea care îl va prezenta profesorului Ioan Şerban, şeful Secţiei de Învăţământ şi Cultură al raionului Jibou, iar acesta îl numeşte, „pe data de 19 septembrie 1960, în funcţia de profesor suplinitor, în mod provizoriu, până la sfârşitul anului şcolar sau venirea unui cadru calificat, la Şcoala de 7 ani din Gâlgău, cu un salariu lunar de 675 lei” (Adeverinţa 1960). Aici va rămâne până în februarie 1963, având norocul să studieze cu el limba şi literatura română trei serii de elevi. Venea aici după aproape un deceniu de hărţuială, purtat pe şantiere, în armată, integrat în detaşamentele de „muncă forţată”, respins uneori (denunţat), nevoit să muncească orice pentru a se întreţine. La Gâlgău, dascălii, elevii, flăcăii şi fetele satului au răspuns chemărilor lui. S-a înfiinţat un ansamblu artistic care a stat la baza „montajului literar-muzical” de mai târziu. Au participat cu acest ansamblu, care cuprindea şi un cor vorbit foarte apreciat, la cea de-a treia ediţie a Festivalului bienal de teatru „Ion Luca Caragiale”, 1962, obţinând premiul I pe ţară şi titlul de laureat. Sunt demne de reţinut câteva din mărturiile contemporanilor eveni- mentului: Ştefan Dimitriu, scriitor: „Într-
o zi eram la «Carul cu bere» şi deodată a intrat pe uşă Goanţă, aşa îi spuneam noi, urmat de o liotă de fete şi flăcăi în costume populare. Participa la Festivalul «I.L. Caragiale».” Silvia Szumlasz, profesoară:
„Am rămas în Bucureşti mai multe zile, nu ştiam că vom fi opriţi pentru spectacolul de gală şi aveam la noi doar costumele populare şi aşa umblam prin oraş... Cred că a impresionat corul vorbit...”
65 Elisabeta Souca, învăţătoare:
„Încă din timpul pregătirilor, al repetiţiilor, d-l Goanţă avea mare încredere în rezultate şi ne încuraja, spunând că vom fi premiaţi. Am avut costume populare aduse şi din alte zone, noi, femeile, purtam cununi pe cap, aduse din zona Crasnei, iar bărbaţii, pălării cu pene de păun. Şederea noastră s-a prelungit, am stat cam o săptămână prin Bucureşti, până la spectacolul final. Familiile ne aşteptau cu mare îngrijorare, era o iarnă destul de grea şi era tocmai înainte de Crăciun. Ne-au filmat, iar Otilia Puriche şi Domniţa Paşca au fost fotografiate şi au apărut pe coperta revistei „Săteanca”. „Scânteia” din decembrie 1962
notează: „A opta zi a finalei festivalului Caragiale”... Greu se poate uita clipa aceea. Colectiviştii din Gîlgăul Clujului abia termina- seră de interpretat montajul literar- muzical. Cei 60 de artişti amatori rămăseseră o jumătate de oră aproape nemişcaţi, nu făcuseră nici un gest patetic. Nimic artificial, nici măcar un efect de lumină. Totul lăsat numai pe seama poeziei şi a glasurilor omeneşti menite s-o comunice inimilor. Glasuri care răsunau când bubuitoare ca tunetul, când foşnitoare ca pădurea, când aspre ca mânia, când melodioase ca fericirea. În clipa când s-au stins ultimele sunete, în sală s-a lăsat o tăcere vrăjită. Apoi au izbucnit ropote nesfârşite de aplauze. Minute în şir. Revărsarea unei emoţii greu de descris. - Cum aţi realizat montajul?, a
fost întrebat instructorul echipei, profesorul de limba română Ştefan Goanţă. - Simplu. Aproape toţi membrii
echipei şi-au dăruit neprecupeţit strădaniile, de la alegerea versurilor, până la nuanţarea interpretării...”→
IRINA GOANŢĂ
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88