„civilizaţie”, în înţeles de bunuri


materiale. O observaţie nietzscheeană de mare


pătrundere şi gravitate constă în aceea că putreziciunea şi oroarea marilor oraşe invadează satul, pervertindu-i etic pe ţărani – lucru perfect demonstrat şi de evoluţiile sociale din ţara noastră. Arta devine facilă, imitabilă. Şi,


notă generală în domeniul producţiei culturale, „cei mai puţin dotaţi sunt cei mai gălăgioşi”. O artă a ismelor care se multiplică subintrant, a formulelor care vor să tiranizeze spectatorul.


„complexitate confuză, sălbatică, brutalitate a culorilor, a subiectelor cu apelul la instinctele obscure”. „Falsul în arte,


politică, unde acest caracter este cvasi definitoriu, dar şi în marea cultură. Este spectacolul pe care actualmente ni-l oferă zilnic TV, ziarele, revistele de tot soiul. Lipsa modelelor şi eliminarea celor


În tablouri, o scrie Nietzsche, este


demonstrat prin lipsă de talent, de educaţie, de cultură, de ucenicie”. Se face apel şi se cultivă gustul unui public „mai puţin artist. Datorită „molimei freudiene”, după cuvântul lui Jean-Marie Domenach (Enquêtes sur les idées contemporaines, Seuil, 1987), are loc o depravare a maselor. Impostura triumfătoare a dus la absurditatea de a considera „geniul o superstiţie”. Mai mult, are loc o degradare a semnificaţiei termenului, genialitatea fiind aplicată oricărei performanţe în orice banală activitate, situaţie, împrejurare. Muzica, poezia, religia, cultura,


opera literară, familia, patria, relaţiile toate – observă Nietzsche, intră în disoluţie, au devenit o atitudine teatrală până la bufonerie. *


Orice individ colaborează la


ansamblul Fiinţei cosmice, conştient sau nu, fie că vrea, fie că nu vrea, scrie Nietzsche. „De cum omul se identifică perfect cu umanitatea, el mişcă natura întreagă”. Ca atare, autorul cărţii Voinţa spre putere accentuează pericolul ireparabil ce apare atunci când guvernarea ţărilor încape pe mâna mediocrilor, când conducerea unui stat are miopia unor interese meschine, de grup, fără iradiere general-socială,


fără


preocuparea de educare a maselor în conştiinţa acestei


responsabilităţi


universale. Dimpotrivă, are loc înăbuşirea tuturor naturilor superioare având această deschidere. „Teribila consecinţă a nivelării, când toţi cred că ştiu totul, pot atinge orice problemă, li se cuvine totul, pot totul”. Şi acest lucru nu numai în


33


care mai apar din când în când, constituie tragedia morală a modernităţii. Este deosebit de dificil pentru naturile superioare să se supună dezordinii etice şi estetice ale modernităţii; căci ele nu ascultă, scrie autorul Genealogiei moralei, decât de naturi şi mai dotate încă şi mai perfecte. Pe cel care poartă în el exigenţele unui suflet nobil îl paşte de întotdeauna mari pericole. Or aceste primejdii sunt imense în zilele noastre când domină mediocritatea care „te obligă să mănânci din acelaşi blid cu ea”.


* Într-un cuvânt, afirmă Nietzsche,


modernitatea e a „nihilismului moral şi estetic, ceea ce duce la catastrofă”. „Toate scopurile nobile sunt anean- tizate, judecăţile de valoare devin confuze, astfel că se întorc unele îm- potriva altora. Totul nu e decât falsi- tate, vorbărie, confuzie, extravaganţe. Absenţa oricărei discipline morale, apusul sentimentului datoriei. Lipseş- te autoritatea”. Şi Nietzsche repetă a- desea cuvântul „canalia” care infes- tează totul: inima, sufletul, spiritul, societatea – şi antidotul – „greaţa, greaţa, greaţa”, prin care se apăra Za- rathustra, ieşind în natură unde as- culta „păsările cântătoare”, care îl învăţau să cânte. Ceea ce domină este un haos de


judecăţi de valoare contradictorii, dublată de unul din viciile moderne:


____________________________________________________________________________


„laşitate în faţa consecinţelor”. „Un secol de barbarie începe şi ştiinţele vor fi în serviciul ei”. Căci el atrage atenţia asupra „efectelor barbarizante ale ştiinţei”. Or, în 1987, Alain Finkielkraut


confirmă „barbaria” (La defaite de la pensée, Gallimard): „Barbaria a sfâr- şit să pună stăpânire pe cultură. La umbra acestui mare cuvânt, creşte in- toleranţa, odată cu infantilismul. In- dustria divertismentului ieftin (loisir, entertainment), această creaţie a epo- cii tehnice, a redus operele spiritului la starea de marfă proastă (pacotille)”.


* Modernitatea de astăzi, această


„Hiroşimă a valorilor”, cum a fost denumit cataclismul moral al vremii noastre, a depăşit însă cu mult previziunile lui Nietzsche, care mai credea încă în posibilitatea nu prea îndepărtată a revirimentul axiologic prin „trezirea conştiinţelor indusă de cei aleşi”. Actualmente omul a devenit public.


Dar, afirmă Nietzsche, numai în singurătate superioritatea spirituală se dezvoltă şi devine creatoare, astfel că, în Aşa vorbit-a Zarathustra, el scrie că atunci când vorbeşti la toţi, vorbeşti la nimeni. De aici sfatul : „Oameni superiori, în piaţa publică nimeni nu crede în omul superior. Acolo vulgul chicoteşte: „Noi toţi suntem egali”. Şi iată ce scrie Nietzsche în cartea


de radicală refundamentare a moralei, Dincolo de bine şi rău (af. 57): „Poate că, într-o zi, ideile cele mai solemne, cele care au provocat cele mai mari lupte şi cele mai mari suferinţe, ideile de «Dumnezeu», de «păcat», nu vor mai avea pentru noi mai multă importanţă decât jucăriile pentru copii”. Iar în acelaşi volum (af. 228),


Nietzsche definea lumea ce urma să vie „O lume iremediabil mediocră, fără geniu şi fără spirit”.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88