(1920-1984) L-am cunoscut pe George Rafael şi


pe soţia lui, pe care o admiram grozav, actriţa Ileana Predescu, prin anii ’60, la Casa de Creaţie de la Bran, unde eram cu mama mea. Ea avea acces acolo fiind critic de artă. Tot acolo mi-aduc aminte că am cunoscut-o şi pe legendara Marioara Voiculescu, care atunci era deja foarte în vârstă. Eu tocmai terminasem Facultatea de Chimie, eram „om de ştiinţă”, dar mă simţeam bine în compania oamenilor de artă şi m-am împrietenit cu mulţi dintre ei. Cred că aveam o naivitate şi o candoare a „nemeseriaşului” în artă, care-i fermeca şi-i apropia de mine pe adevăraţii artişti. Mi-aduc aminte că, într-o după


amiază de sfârşit de vară, am văzut-o pe Marioara Voiculescu stând în curte pe o bancă la umbră. M-am aşezat lângă ea şi i-am pus întrebarea care mă frământa pe mine de multă vreme: „Cum se face că unui actor nu-i e jenă să recite şi să se mişte în faţa atâtor oameni? Marioara Voiculescu s-a uitat lung la mine, mi-a zâmbit binevoitor şi mi-a spus: „faptul că mi-ai pus întrebarea asta e dovada că tu, fetiţo, n-o să ajungi niciodată actriţă!” Acolo, la Bran, i-am cunoscut şi pe


George Rafael şi Ileana Predescu şi ne- am împrietenit. Ei locuiau la Bucureşti, pe strada Dionisie Lupu, foarte aproape de Institutul de Petrol şi Gaze, unde fusesem eu repartizată ca asistentă după terminarea facultăţii, drept care mergeam deseori la ei în vizită, fie în pauze, fie după terminarea programului. Am fost impresionată de mărturisirea


lui Ştefan Iordache despre George Rafael din cartea „Regele Scamator Ştefan Iordache”, de Ludmila Patlajonglu, apărută la Editura Nemira în 2004. Ştefan Iordache l-a iubit si preţuit toată viaţa pe George Rafael, l-a considerat profesorul lui şi, în descri- erea lui Ştefan Iordache, l-am recu- noscut pe George Rafael, pe care l-am cunoscut şi eu: un om cultivat, cu un umor rafinat, dar cu o mare şi adâncă tristeţe. Când mergeam la ei în vizită, Ileana


îşi vedea de treburile ei prin casă, iar el îmi punea un disc de muzică clasică, se aşeza pe un fotoliu şi rămânea tăcut, cu lacrimi în ochi. Îmi spunea că frumosul trebuie ascultat în linişte, fără vorbe, fără gesturi, fără artificii. Se uita cu bunăvoinţă şi blândeţe la mine, avea


O OAZĂ DENUMITĂ.. (Urmare din pagina 78) Terase, mult mai mici, aparţin


fiecărui apartament. Clădirea este înconjurată de spaţii verzi, cu nenumărate flori de câmp. La toată această bogată vegetaţie


se pot adăuga şi „Grădinile solare” pentru ca membrii de familie din cadrul clădirii să-şi petreacă timpul liber în condiţii solare, chiar în afara sezonului de vară. De asemenea, pentru a păstra un aer proaspăt, răcoritor,


a creat posibilitatea


schimbului de aer şi păstrării unei atmosfere curate, sănătoase. Nu numai la parter, dar de la


________________________________ aerul să-mi invidieze tinereţea, dar îi părea bine că şi mie-mi plăcea muzica. Mi-aduc aminte de audiţia concertelor grossi op 6 de Haendel. Ileana era ca o balerină, plutea graţios şi silenţios prin casă, Rafael (aşa-i spuneam) şi cu mine ascultam îngânduraţi discul. Când era frumos afară, mergeam


uneori împreună la piaţa Amzei, de unde îşi cumpăra miere de salcâm. Odată i-am scris o „scrisoare” cu impresiile mele despre o astfel de plimbare. După câteva zile, l-am întrebat dacă i-a plăcut scrisoarea mea. M-a privit cu blândeţea şi bonomia lui obişnuită şi, zâmbind, mi-a spus: „Fetiţo, Ileana şi cu mine am citit scrisoarea ta şi amândoi am ajuns la aceeaşi concluzie: ce ai scris tu nu e scrisoare, e literatură”. M-am supărat foc. Cum adică nu era


„scrisoare”? Tot ce pusesem pe hârtie era povestirea faptelor aşa cum se petrecuseră, nimic nu era „inventat”. Pe vremea aceea aveam ideea că literatura e „ceva inventat” (zis şi „minciună”, eu confundând pe atunci „minciuna” cu „ficţiunea”) şi m-am simţit profund jignită de cuvintele lui. Mult mai târziu, am înţeles că George


Rafael îmi făcuse de fapt un compliment, referindu-se la eventualul talent literar pe care îl aveam. Pe Ileana o admiram, dar n-am avut


niciodată curajul să i-o mărturisesc, mă fâstâceam în prezenţa ei. De Rafael însă m-am putut apropia, era un om cald şi bun. Dar, cum a remarcat şi Ştefan


Iordache, era un om bântuit de nesiguranţe şi tristeţi. Pe 10 februarie, era ziua lui de


naştere. S-a stins mult prea devreme, lăsând în urma lui amintiri de neuitat. VERONICA PAVEL LERNER


79


înălţimea acoperişului şi apoi parcurgând etajele, totul e împresurat cu statuete, sculpturi, coloane a căror forme rotunde sunt diversificate. Vizitatorii sunt impresionaţi de acest ansamblu de o mare diversitate şi care totuşi pare a fi un tot unitar bine chibzuit. Elementele de care scriam mai


sus nu rămân doar pentru exterior, ci ele se continuă în bucătării, holuri şi chiar... la toaletă. Desigur, turiştii nu pot vizita interioarele. Bucătăriile nu sunt prea mari, dar sunt confortabile, iar aparatura electrică e în aşa fel plasată, încât gospodina să aibă totul la îndemână. Pereţii şi podeaua sunt din ceramică. Geamul e înconjurat de o creangă verde care se continuă pe deasupra uşorului răspândind frunzele pe pereţi (tot acest ansamblu e din ceramică). Toaleta e o grădină în miniatură (de ceramică multicoloră). Vizavi de „Hundertwasser-Haus”


se găseşte un mic ansamblu comercial, „Village”,


destinat


turiştilor. Magazine miniatură cu produse de ceramică, sticlă şi galerii în care găseşti reproduceri după opera lui Hundertwaser în exclusivitate. Acest ansamblu arhitectonic


ţâşneşte ca o „oază” în mijlocul unui cartier cenuşiu, imperial şi plin de relicve care amintesc de Imperiul Austriac.


P.S. Numai după câteva zile de la


reîntoarcerea mea de la Viena, unde am participat la o „Şedinţă'” a forumului muzeelor în natură, am plăcerea de a vă scrie această cronică.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88