Alexandru Ioan Cuza, în judeţul Iaşi; (Galaţi, completare S.B); Cluj- Napoca; Suceava, Broşteni, Dorna Candreni, Vatra Dornei, prin judeţul Suceava; Braşov. Lumina zilei am aflat-o la Muncel, iar pe certificatul de naştere este consemnată localitatea


Stolniceni-Prăjescu,


judetul Iaşi. Prilej de mândrie să fii născut acolo unde s-a înălţat întemeietorul teatrului modern românesc, Matei Millo, chiar în vecinatatea


Mirceştilor lui


Alecsandri! [...] Stabilit în Suceava, la absolvirea liceului, am optat pentru studii filologice. Bunica, dinspre tata, Maria (Teodoreanu, la naştere), era verişoară cu Teodorenii (Ionel, Alexandru/Păstorel şi Puiuţu), iar marea ei dorinţă era să-şi vadă nepoţii la studii în Iaşii marilor interbelici.‖ (fragmente din „Satul Suceava”, NordLitera) Pe boier Axinte l-am cunoscut cu


adevărat – nu se putea altfel! – într-un (fost) conac înconjurat de un superb parc englezesc, Centrul cultural de la Arcuş (Covasna): după ce membrii redacţiei revistei „Astra” şi cola- boratori ai acesteia (aceleia...) s-au străduit să impresioneze cuconiţele din asistenţă (în majoritate, dăscăliţe minoritare în zonă, adică româncuţe) citind sau recitând din producţiile proprii, Eugen, care avea şi darul de a capta atenţia şi avea şi cu ce se prezenta, a citit exclusiv din „catullianul” Vasile Sav, unul dintre prietenii săi din perioada echinoxistă, care trecuse Stixul mult prea grăbit. Nu ştiu dacă noi am impresionat pe cineva, dar Eugen a impresionat – cel puţin pe mine – prezentând dovada că, după ce autorul tace, cărţile continuă să vorbească, inclusiv cu vocea celor în memoria cărora continuă să trăiască. Au fost şi alte gesturi de boier, dintre care cred că e suficientă evocarea unuia singur, nu ultimul. Anul trecut (23 martie), când pentru prima dată premiile Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România au fost decernate în cadrul Târgului internaţional de carte şi muzică, Eugen, premiat pentru volumul «Autopsierea labirintului» (lansat, de Editura Minerva, la – nu se putea altfel! – librăria... „Mihai Eminescu” din Capitală), şi-a împărţit partea materială a premiului cu unul pe care-l credea mai amărât decât el, deşi, după o viaţă în faţa şi în spatele catedrelor, ca elev, student şi dascăl,


avea înscrisă pe cuponul de pensie o sumă jenantă, din trei cifre (ca să n-o contrazic pe doamna Ilona, restul premiului a fost consumat de boemă; despre boemul Eugen Axinte pot spune mult mai multe decât mine sute – fără exagerare – de artişti, mai ales ai literelor, din interiorul şi exteriorul arcului carpatic). Tot atunci am aflat, nu din gura


lumii slobodă, ce fel de dascăl a fost Eugen Axinte: o ceată de elevi, componenţi ai unui cor aplaudat pe scena târgului, l-au înconjurat şi îmbrăţişat pe fostul lor prof... În fotografia preferată a lui Eu-


gen Axinte – alb-negru, „de epocă” –, aceea care-i ilustreză cărţile şi textele din zeci de alte tipărituri, putem ve- dea privirea unui boier bonjurist din principatele unite sau încă nu ori cea a unui latinist ardelean. Al nostru tâ- năr la Paris n-a învăţat, dar s-a fran- ţuzit la Filologia ieşeană (până l-a speriat miliţia, după o idilă... franco- filă fără frontiere), urmând să înveţe, la Cluj, francofonia cu frontiere (dublă licenţă, geografie – limba fran- ceză). Dar ultima imagine, mai vie decât cea alăturată, e cea a unui dac coborât parcă de pe Columnă din do- rul de casă. Revelaţia am avut-o în 23 ianuarie a.c. (memoria tehnicii), în cămăruţa lui... încăpătoare de la eta- jul 6 a unui turn de beton, nu de fil- deş, din Valea Cetăţii, atelier de cre- aţie, subredacţie şi subadministraţie a „Vetrei vechi”, e-dispecerat de unde supraveghea Oculta Mondială şi avertiza prezumtivele victime; când şi când, şi spaţiu pentru munca la domiciliu în folosul obştei boeme. În acea zi era încotoşmănat pentru că făcea ture între monitor şi balcon pentru a nu-l afuma cu ţigaretele sale noncancerigene (medicul din - nu de - familie mi-a confirmat că, împotriva axiomelor, plămânii i-au rămas teferi!) pe adolescentul care-i instala ______________________________


Pileatul coborât de pe Columnă (foto: S.B.)


________________________________________________________________________________________________________________________________________________________


Lansare de carte „Autopsierea labi- rintului”, Târgu-Mureş, 18.10.2010


9


în PC noi programe. Am exclamat: „Uită-te la ăsta, pare un dac coborât de pe Columnă!”. Ăla micu‟, surprins şi el, mi-a cofirmat şi aşa a apărut fotografia. Originalul, titular a 6 di- plome decernate de biroul din Ro- mânia (membră fondatoare) al Uniu- nii Latine reunind 37 de ţări în care se vorbesc limbi neolatine, era con- vins că în acele ţări se vorbesc în realitate limbi neodacice (cuvântul îmi aparţine, nu şi ideea). „Traco- patia” a fost o altă mare suferinţă a lui Eugen Axinte şi, pentru că funcţia face organul, transformarea chipului de bonjurist într-unul de pileat era inevitabilă. Dacă el ar fi scris cartea «Noi, tracii», n-ar fi afirmat, ca Iosif Constantin Drăgan, că noi i-am învăţat pe unguri să mănânce şi să se îmbrace, ci că noi i-am învăţat pe latini limba noastră, că provincia istorică Tuscia, incluzând nu numai Toscana, ci şi părţi din Lazio şi Umbria, a fost colonizată de străbunii noştri coborâţi de pe Tisa (de unde şi numele); că pe mulţi alţii, de mai departe, i-am învăţat să făurească, să gândească, să viseze, să se roage şi să scrie; că în epopeile Indiei antice sunt descrise fauna şi flora din Carpaţi, că Vedele, scripturile hinduiste, îşi au originea tot pe aici, pe unde curge Vedea, străbătând satul cu acelaşi nume şi Ruşii (Roşiorii) de Vede; că acest pământ mai ascunde mistere, la fel cum nenorociţii de academicieni români şi alţi nenorociţi de aiurea ascund probe; că şi azi se produc aici fenomene extraordinare. Nu întâm- plător, s-a stabilit, pentru vecie, între două repere misterioase, coloanele de bazalt de la Racoş şi Sfinxul din Bucegi! Sintetizând învăţăturile lui→


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88