LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEI Iniţial, am vrut să scriu un articol intitulat


Imaginea maghiarului în literatura română. Documentându-mă pe internet, am descoperit chiar că, în 2007, anul intrării României în UE, deci cu mult înainte ca steagurile şi bentiţele să inflameze relaţiile româno- maghiare, Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc organiza un colocviu internaţional dedicat Imaginii maghiarului în cultura română. Mărturisesc, am fost puţin dezamăgit că ideea le-a venit şi altora, înaintea mea. Şi mai dezamăgit am fost însă în momentul în care am constat, cu surprindere, ce-i drept, că nu prea am despre ce să scriu. Cu excepţia câtorva trimiteri mai consistente care apar la Slavici sau la Rebreanu, figura maghiarului este aproape absentă dintr-o literatură în care, altfel, sunt prezente motivic cam toate minorităţile etnice. Deşi ne despart de maghiari cam tot atâtea lucruri


câte ne şi apropie, pare că cele două popoare au coexistat, dar nu au şi convieţuit. Ne despart de maghiari limba şi credinţa, ne apropie o istorie comună şi bucata de cer spre care ne îndreptăm privirile. Se va spune, poate pe bună dreptate, că tocmai această istorie comună, plină de răni încă necicatrizate, mai degrabă ne desparte decât să ne apropie. Inutil să trec în revistă evenimente pe cât de cunoscute, tot pe atât de controversate. Mi se pare suficient să amintesc că, aşa cum românii transilvăneni au fost, pentru mai mult de două secole, o minoritate în cadrul Imperiului Habsburgic şi apoi în cadrul Imperiului Austro-Ungar, maghiarii au reprezentat, pe parcursul ultimei sute de ani, o minoritate în cadrul statului român, că atât statul maghiar, cât şi cel român şi-au legitimat existenţa prin apelul făcut la o ideologie naţională, în detrimentul ideologiei sociale, de unde şi tendinţa ambelor popoare de a derapa spre naţionalism, că politicii de maghiarizare a Imperiului Austro-Ungar îi va corespunde politica de „omogenizare” a populaţiei, aplicată de regimul comunist pe parcursul ultimelor decenii ale existenţei acestuia. Românii din Transilvania au suferit de pe urma condiţiei de minoritari o perioadă îndelungată, dar care este mai îndepărtată în trecut, maghiarii s-au resimţit ca minoritari pe parcursul unei perioade mai reduse ca întindere, dar care aparţine trecutului recent. În aceste condiţii, ne putem întreba dacă, din punctul


nostru de vedere, al românilor, maghiarul, departe de a fi altul, străinul, nu este mai degrabă celălalt sau chiar cestălalt, dacă, dincolo de glosele existenţialiste pe tema alterităţii, tocmai fiindu-ne asemenea, dar fără a fi dintre noi, nu cumva este perceput, ontologic vorbind, ca fiind cu atât mai ameninţător. Dată fiind complexitatea problemei, complexitate


care nu putea fi decât fertilă sub raport artistic, rămâne de mirare faptul că maghiarul este aproape absent din literatura română. Aceeaşi complexitate însă, decupată cu dexteritate în adevăruri parţiale, prezentate cum altfel decât tendenţios, a alimentat constant, pe parcursul ultimelor decenii, discursul politicianist antiminoritar, discurs axat cu precădere pe tema ameninţării pe care ar reprezenta-o comunitatea maghiară, în mod direct sau prin reprezentanţi, pentru stabilitatea statului român.


54


Compoziţie, acril pe carton


______________________________________________ O analiză, cel puţin surprinzătoare prin rezultate, a raporturilor pe care lumea modernă le-a instaurat între majoritate şi minoritate realizează H.-R. Patapievici în Omul recent. Nu întru totul nejustificat, am spune, în volumul Extremismul de dreapta în România (Cluj- Napoca: Fundaţia CRDE, 2003), disponibil online pe site- ul Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Gabriel Andreescu îl include pe Patapievici în galeria promotorilor discursului violent antiminoritar şi antimulticulturalist: Cel care a transformat atitudinea antiminoritară, homofobia şi antimulticulturalismul într- un larg succes cultural este Horia-R. Patapievici. Tezele lui Patapievici opun „omul tradiţional‖ şi „modern‖ celui al modernităţii recente, aflat sub ameninţarea politicii corecte, a multiculturalismului, a politicilor pro- minoritare (p. 23-24). Una dintre tezele la care face referire Gabriel


Andreescu este aceea conform căreia, prevalându-se de concepte care par profund democratice, precum corectitudinea politică şi multiculturalismul, minoritatea exercită asupra majorităţii un veritabil terorism intelectual şi se plasează astfel la originea unui demers profund antidemocratic: Forţa minorităţii conştiente şi militante este progresul. Apostolii corectitudinii politice cunosc sensul desfăşurării istoriei şi, prin aceasta, sunt progresişti. Ei ştiu mai bine decât oricine altcineva ce anume le trebuie oamenilor pentru a trăi decent. Le trebuie corectitudine politică. Cei care se opun ori obiectează acestui nou criteriu de omogenizare socială — criteriu care, să nu uităm, nu a fost stabilit prin consensul majorităţii, ci a fost impus prin terorismul intelectual al unei minorităţi „active‖ şi „conştiente‖ — sunt în mod natural decretaţi ca fiind reacţionari (deoarece se opun „progresului‖ reprezentat de idealurile minorităţii leniniste), duşmani ai drepturilor omului (drepturile omului aşa cum le înţeleg activiştii corectitudinii politice) pe scurt, inamici publici (H.-R. Patapievici, Omul recent, Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 289). Problema este că, produse de export ale culturii nord-


americane, multiculturalismul şi corectitudinea politică nu au fost impuse acolo nici de majoritate, nici de minoritate, ci de necesităţile convieţuirii, într-o ţară în care se vorbesc peste 300 de limbi şi în care segregării rasiale i s-a pus capăt, cel puţin din punct de vedere legal, cu doar 50→ DANIEL TACHE


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88