Jurnalul meu indian (XXIX)


Martie 2013 Împlinesc 35 de ani. Dintre care


ultimii aproape 4, în India. Există tentaţia aceasta, era să zic firească, de a face bilanţuri. E ca un fel de An Nou personal. Trebuie să admit că a dispărut în totalitate exotismul sărbătoririi primei mele zile de naştere în India. Atunci, şi îmi aduc aminte în detaliu senzaţia, mă opream în mijlocul unei conversaţii sau, pur şi simplu, priveam de jur împrejurul meu, uimit până la bulversare de faptul că-mi pot sărbători ziua de naştere înconjurat de oameni care vorbesc, ca nativi, cel puţin 5-6 limbi diferite, niciuna dintre ele fiind româna. Era o uluire uşor infantilă sau care devine infantilă, odată transpusă în cuvinte; de nenumărate ori, parcurgeam drumul din living spre bucătărie, pentru un nou pahar de vin sau rom, purtând cu mine o imaginară hartă a lumii, unde marcasem, mental, poziţia geografică a oraşului în care m-am născut, a ţării al cărei cetăţean sunt şi, mai apoi, a subcontinentului indian unde îmi trăiam prezentul. Mai apoi, pe aceeaşi imaginară hartă am încercat să-i aşez pe fiecare dintre invitaţii mei. Rezultatul avea ceva din intensitatea unei revelaţii. Între timp, exotismul acesta s-a refugiat în alte zone; uimirile mele s-au deplasat dinspre simple constatări de


după vreo 50 de pagini, el încetează să mai fie un jurnal exotic, devenind unul personal. Despre India încă nu ştiu nimic. Majoritatea lucrurilor pe care le-am scris sunt rodul experienţelor mele în Delhi. Or, încep să înţeleg din ce în ce mai bine, Delhi nu e deloc India. În Mumbai şi Kolkata, în Goa sau în Kerala, nu puţini sunt aceia care privesc cu ironie,


condescendenţă


______________________________ naţionale sunt încă acolo, nu neapărat sub forma unui stupid naţionalism sau patriotism. De fiecare dată când voi fi


întrebat, odată ce mă voi întoarce definitiv în ţară, despre India, îmi va fi greu să răspund fără a dezamăgi. Cel care întreabă se aşteaptă, inevitabil, să povestesc câte ceva despre exotismul prezumat al acestei ţări, despre modul


în care natură


geografico-afectivă spre teritorii pe care le consider cu mult mai fertile. Mă interesează acum, bunăoară, modul în care fiecare dintre noi purtăm prin lume limitările societăţii în care am fost educaţi, ale culturii în care am fost crescuţi. Deşi cred în continuare că naţiunile nu au suflet, că statele nu sunt realităţi emoţionale, ci doar birocratice, privesc în jurul meu şi-mi văd prietenul latino- american (A.M) deconstruind Iluminismul european, pe cel spaniol (X.) vorbind expansiv despre ultimele aventuri ale lui Juan Carlos, o ascult pe S.C vorbind despre secolul XV în Europa şi cum a fost el influenţat de portughezi, conversez cu S.H despre traumele istoriei recente a Germaniei ş.a.m.d. Desigur, avem cu toţii puncte de tangenţă, dar condiţionările noastre


supravieţuirea în acest spaţiu m-a schimbat şi în ce fel. De fapt, dacă aş răspunde onest, ar trebui să spun că nu India în sine, nu contactele cu spiritualitatea, prezentul sau oamenii Indiei sunt cele care m-au influenţat, ci tocmai extraordinara şansă de a împărtăşi idei cu cei care, ca şi mine, sunt străini de India. Cele mai fecunde momente ale ultimilor trei ani şi jumătate nu au venit ca urmare a interacţiunii cu India, ci au fost generate de apropierea de cei care, asemenea mie, percep India ca pe un bizar animal mitic. India are marele merit de a fi atât de alienantă, încât ne-a împins pe toţi unii către ceilalţi, într-un instinct de supravieţuire socială şi culturală. Toţi oamenii aceştia pe care îi


văd acum în apartamentul meu, râzând relaxaţi, dansând, spunând glume, ar fi trecut, în condiţii normale, în Europa, unii pe lângă alţii, fără a-şi acorda o prea mare atenţie. Aici, însă, India creează solidarităţi dintre cele mai nebănuite şi deloc probabile în orice alt context. Or, tocmai aceasta este sursa diferenţei între ceea ce sunt acum, în martie 2013, faţă de ceea ce eram atunci, în octombrie 2009. Am recitit de curând primele


însemnări ale acestui jurnal. Dacă îl voi publica vreodată integral, cititorul va trebui să se înarmeze cu o doză impresionantă de răbdare. Început ca sumă de însemnări despre India, textul se transformă în aşa fel, încât,


72 sau


superioritate către Delhi, spaţiul unde vulgaritatea şi violenţa, corupţia şi birocraţia îşi trăiesc apogeul. În aceste condiţii, îmi e din ce în ce mai greu să scriu. Constatasem deja, cu ceva timp în urmă, că jurnalul acesta începe să devină nu unul despre India, ci despre tentativele de exorcizare a propriilor mele prejudecăţi, a propriilor mele stereotipii. Or, dacă transformarea aceasta va ajunge să fie completă, întreaga raţiune de a continua acest text va dispărea. Care cititor nu se va simţi înşelat, crezând că citeşte un text despre India şi constatând că, de fapt, lecturează unul despre autor însuşi?! Pentru ca jurnalul să se


suprapună perfect experienţei mele indiene, ar trebui să mai scriu opt părţi. Mă vad tentat să continuu, doar pentru ca, la final, textul acesta să fie unul rotund, să se suprapună întregii perioade pe care o petrec în India. Va fi, însă, din ce în ce mai greu. Conferinţa


internaţională


organizată anual de către Departamentul unde predau e destul de plictisitoare. Aceleaşi feţe ca în ultimii trei ani. K.A, noua şefă de catedră, are serioase limitări intelectuale, un caracter de om mic, însă un orgoliu care compensează. Când vorbeşte, nu reuşesc să scap de senzaţia că mă aflu în faţa unui om care nu crede în nimic, a unui om fără convingeri, fără lecturi fundamentale, fără personalitate. Cel puţin V.M, fosta şefă de catedră, de care mă despart raportările pe care fiecare le avem faţă de comunism, are o scară de valori, e coerentă, capabilă să facă greva foamei pentru ideile în care crede, capabilă să articuleze şi să-şi pună intelectul în slujba a ceva. Puţin contează daca, din propria mea perspectivă, acest ceva este o utopie cu serios potenţial de a se transforma în distopie. →


OVIDIU IVANCU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88