LUNA MAI
E luna când sunt flori pe plai Ce-ndeamnă grabnic la iubire, Și-i luna viselor când mai Sperăm la câte-o ieftinire!
REȚETA IEȘIRII DIN SPITAL
E o hârtie ce-nglobează: Parafa, semnătura, data Și care se eliberează, Doar dacă ai plătit COPLATA!
ADERAREA LA U.E.
Românul s-a aliniat, Enorm își prețuiește vatra Și-n rândul lumii a intrat… Din cea de-a treia în a patra!
POSTUL PAȘTELUI
E post cu multe rugăciuni, Mătănii, spovediri, iertare Și-atunci când nu se spun minciuni… Dar cei de„sus” au dezlegare.
LA ÎNVIERE
Speranța-n suflet va renaște Uniți în jurul unui cleric, Primind lumină toți de Paște, C-am stat destul în întuneric!
DE PAȘTE, PRIN MAGAZINE
Azi oamenii din tot orașul Se-agită: Vine Iepurașul! Dar când la prețuri ei privesc Toți iepurește o zbughesc.
FRUNZA, DESTINAȚIE
E-a pomului „bucătărie” În care seva se prepară, A fost a Evei lenjerie, Iar astăzi este brand de țară.
PERSONALIZARE
Iubita e ca o lalea, Ca un bujor bogat, frumos, E o gingașă viorea… Dar și un trandafir… spinos!
UNUI GIMNAST
Să-i spun, atât mi-a mai rămas, De când din sport făcu un țel: El doar la „paralele”- i as, Că-n rest, cu toate-i paralel!
Aceeaşi mămăligă-i mestecată, La fel de aurită e făina, Cam la aceeaşi oră este cina, Dar nu e toată lumea invitată.
E trist, mâncăm la mese diferite, Deşi ne-adună Creangă, Eminescu Şi Putna, Ştefan Vodă, Porumbescu.
SUPERSTIȚIOSUL LEGUMICULTOR
El cultivă păstârnac, Roșii, vinete, spanac, Dar de-o frică nefirească, Sfeclă nu, să n-o sfeclească!
SCOPUL HĂRNICIEI
Albinița iute zboară, De cu zori și până-n seară, Ca să-i facă, permanent, Trântorului trai decent.
OMUL ÎN ÎMPĂRĂȚIA TIMPULUI
El, omul știutor de carte, Ocupă locul său aparte Și-i un segment din infinit, Iar ca segment, e mărginit.
SONETUL PĂDURII
Pădurea e izvor de sănătate Din care-ar trebui să bem întruna, Îl luminează Soarele şi Luna, E nesecat din vremi îndepărtate.
Mirobolante plante-i ţin cununa, Copacii-s scut ca zidul din cetate, Iar cântătoarele viu colorate Prin trilul lor inundă văgăuna.
Sub strălucirea miilor de stele Jivinele, pân` se revarsă zorii, Aleargă iute, cât e noaptea-ntreagă,
Se hârjonesc, dar asta nu e şagă, Fiindcă se mănâncă între ele, Dar nu, ca de o vreme scriitorii. *
DIN BUCOVINA CĂTRE BUCOVINA
E despărţită-n două Bucovina De o fâşie ce-i adânc brăzdată Şi peste care nu se trece, iată, Decât prin vama rece, bat-o vina!
80
Cum azi nici moartea nu ne mai dezbină Şi aburesc bucate felurite, Poftim la masă-ntreaga Bucovină!
RONDELUL PAPUGIULUI
Nicicând nu este prea târziu Când vrei să faci un bine-n lume, Sunt vorbe vechi şi nu sunt glume Ce se transmit din tată-n fiu.
Aşa-i la toţi cei cu renume, De la cel blond la tuciuriu: Nicicând nu este prea târziu Când vrei să faci un bine-n lume.
Dar este câte-un papugiu Ce are-o datorie-anume El o şi trece la „postume”, Aflând de fapt ce toţi o ştiu:
Nicicând nu este prea târziu. VASILE LARCO
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88