- Cu mulţi ani în urmă, pe


vremea când eram redactor al re- vistei studenţeşti de cultură „Echi- nox”, la Cluj-Napoca, fusesem desemnat redactor-responsabil al unui număr care a fost ilustrat cu reproduceri ale unor lucrări semnate de Sorin Dumitrescu. Din greşeală, a mea sau a tipografilor, una dintre lucrările maestrului a fost „aşternută” invers în pagină. Sorin Dumitrescu l-a sunat pe profesorul universitar Ion Pop, directorul revistei, şi i-a semnalat „minunea”, mărturisind, fără a se supăra, că, numai astfel, lucrarea sa a „gustat” un plus de genialitate. Ion Pop, zâmbind, mi-a relatat discuţia avută cu Sorin Dumitrescu, oferindu-mi un moment de reflecţie asupra acelei întâmplări. Amintindu-mi, acum, de acea „păţanie” a devenirii mele, mă gândesc: oare cum am putea inversa raporturile întru o reprezentare, pe măsura talentului, a artiştilor români în lume? – Savurez întâmplarea de la


„Echinox” cu lucrarea care a câştigat un plus de genialitate prin inversarea poziţiei în pagină a acesteia. Nu cred însă într-o reuşită a artiştilor români, a ta-lentului lor doar printr-o reprezentare mai puţin firească pe simezele din lume. -„Există un pericol în care sun-


tem sincroni cu Occidentul: pierde- rea identităţii, uitarea rădăcinilor noastre profunde...” spune, undeva, regretatul Horia Bernea. Oare pierderea „fiorului” identitar- tradiţional este singurul motiv care a declanşat în lume criza de identitate în arte? – Nu văd un pericol în a fi


sincroni cu Occidentul. Adevăratul artist (în definiţia mea) trebuie să trudească pentru a deveni universal, fără a se detaşa complet de rădăcinile sale. Mă gândesc la Constantin Brancuşi care, departe de meleagurile natale, şi-a întărit identitatea, rădăcinile sale fiindu-i izvor de inspiraţie. Acel „fior” identitar- tradiţional, cum amintea regretatul Horia Bernea, poate fi păstrat în suflet şi înserat discret în creaţie ca un “fir al Ariadnei”, ca un talisman preţios. -Întrebarea anterioară prefigu-


ra „nedumerirea” mea, una mai veche, legată de prezenţa ta la Broadway Gallery: în anul 2010, pare-se, ai realizat o itineraţie cu


polipticul CANIS URBIS (The Golden Stray Dog), pe „traseul” GoldArt Gallery din Bucureşti, Art Show – Zürich, The Brick Lane Gallery – Londra şi Broadway Gallery – New York. Aici, în „terminalul” new-yorkez, ai participat în cadrul GLOBAL ART PROJECT (The International Artists At Home & Abroad). Cu această ocazie, Abraham Lubelski, directorul Galeriei Broadway şi al revistei NY Arts Magazine, scria că acest proiect reprezintă „o selecţie


marcate de un tradiţionalism care nu mai funcţionează dincolo de fruntariile României? – Aceasta este o întrebare la care


Compoziţie, acrilic PFL


______________________________ de artişti din întreaga lume care creează noi perspective globale în arta lor”. Crezi în globalizarea artei? Globalizarea are şanse să îmbogăţească „viziunea” artistului, ori reprezintă o aplatizare, o renunţare la tradiţie? - Se pare ca aceasta este evoluţia


lumii, globalizarea artei, care are părţi bune şi mai puţin bune, precizând că aceasta poate îmbogăţi viziunea artistului dar îl poate şi inhiba (aici depinde de personalitatea artistului). Renunţarea la tradiţie în creaţia fiecărui artist depinde cu siguranţă de mulţi factori. Încă de la începutul secolui 20, ideile circulă cu mai multă uşurinţă dintr-o zonă în alta a planetei, la fel şi arta care devine pentru unii sursă de inspiraţie, pentru alţii tentaţia de a fi imitată (cu riscul de a nu-i putea întelege mesajul şi rezultând o artă „artificială”). Globalizarea aplatizează, artiştilor fiindu-le din ce în ce mai greu să aibă o voce distinctă. -Cu excepţia spaţiului cultural


francez unde, cât de cât, artiştii români şi-au găsit de timpuriu un mediu de afirmare mai prielnic, ce alt spaţiu ţi s-a părut mai îngăduitor, să zicem, cu arţiştii noştri, cu preocupările acestora,


6


pot răspunde mai mult din ce am citit decât din propria mea experienţă şi, în acelaşi timp, este o întrebare care nu poate avea un răspuns general. Acest lucru este aşa pentru că de puţine ori m-am întâlnit cu români dincolo de hotare, în participările mele interna- ţionale. Expoziţiile de la New York s-au desfăşurat în galerii americane, iar eu am răspuns la invitaţia america- nilor de a expune acolo; la Londra s-a întâmplat la fel, în Elvetia, Art Show Zürich, unde am fost singurul partici- pant din România, sau în Franţa, ace- eaşi situaţie. Astfel eu am avut şansa de a fi în contact direct cu profesio- niştii din ţările în care am expus; spun şansa, pentru că am putut cunoaşte altfel lucrurile. La Montreal, în Cana- da, am reuşit să cunosc puţin din comunitatea românilor de acolo şi pot spune că a fost o experienţă foarte frumoasă pentru mine. -Luând drept resursă vizionară


această „incandescenţă” cromatică, în ce îndemn hermeneic, de pildă, ar putea origina arta plastică viziu- nea orfică, încât particularul să dea „fiinţei” artistice dreptul la o „fiin- ţare” numai şi numai cromatică? – În definiţia mea pentru artă,


consider că cel mai important aspect al ei este conţinutul, mesajul pe care îl are de transmis contemplatorilor. Nu pot limita o imagine pictată doar la „suprafaţă”, este superficial. -Cum comunici tu cu contem-


poraneitatea? – Legăturile mele cu arta sunt


fireşti. Poate că am fost norocoasă că am ales arta sau arta m-a ales pentru a mă exprima, astfel, imaginea pictată este o formă de a comunica cu oamenii. Practic, ca un artist profesionist, eu sunt interesată de tot ceea ce are relevanţă direct pentru viaţa contemporană. Munca mea explorează o nouă lume de forme şi culori, într-o compoziţie personală. Esenţa fiecărei picturi este legătura între obiect şi mine. Pictura mea este preocupată mai mult de teritoriul vag dintre lumea văzută şi cea nevăzută. Cât de interesant este faptul că arta şi viaţa sunt atât de legate şi doar unii oameni pot înţelege acest aspect! Arta e creată de oameni pentru oameni. -Generaţia mea, de pildă, rod al unei educaţii dogmatice, a →


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88