sovietice după 1944 şi acum democratizate


sclavagist de Motto:


„Viaţa e joc în joc Eu sunt regina jocului.”


(Ileana Roman – G-ambitul reginei)


Castanele comestibile din zona Turnu-Severinului (în care locuieşte autoarea) pot fi prăjite şi atunci ai nevoie de dinţi buni să le îngurgitezi, sau pot fi fierte şi atunci poţi să le mesteci chiar fără proteze. Ca entităţi prăjite, castanele, în viziunea mea pot fi omologate cu angoasele lirice ale Ilenei Roman, pe când aceleaşi produse, fierte şi amestecate sub forma deliciosului piuré, pot simboliza angoasele de-a-ndoasele din aceeaşi carte /1/. Focul care produce miracolul transformări poetice


acestor


antinomice conţine în subtil dozaj ludicul şi ironia. Dacă lecturăm cartea de-a-ndoasele, descoperim pentru angoase motto-ul: „Viaţa mea e rană caldă prin care se vede ce scriu”, iar pentru angoasele de-a- ndosele: „Râsul şi plânsul – fraţi de cruce”. Angoasele sunt existenţiale şi


culturale, iar cele de-a-doaselea le iau în răspăr pe primele, dar nu la modul postmodrnist ci umoristic. Prima angoasă existenţială o trecerea


reprezintă timpului:


„Aruncasem toate ceasurile în Dunăre./ Câteva milioane, câte luasem de la oameni/ după ce i-am convins s-o ducă mai bine.” Şi iată cum arată această angoasă de-a- ndoselea: „Puteţi călări timpul pe deşălatelea,/ puteţi dacă vreţi să-i puneţi şa, căpăstru, zăbale, valtrapuri/ pentru frumoasele întreceri hipo, hippz,/ le-am spus.” (Orologos) Altă


angoasă, legată de


credinţele ancestrale, o consituie visul: „Viaţa omului vine din vis/ şi nimeni nu vrea să viseze urât.” Şi pe trezie: „eu sunt visul vieţii mele”. Între aceste două vise se instituie poezia. În acest domeniu predilect, Ileana Roman devine, după Nichita Stănescu, cea mai importantă creatoarede limbaj poetic, inventând cuvinte noi, viabile ontologic, pe bază de prefixe şi sufixe cum ar fi: destipăresc, descrisăresc, înrămuresc, celestier, cuvântură, dumnezitudine etc.


Prin aceste jocuri lexicale Ileana Roman devine o regină a cuvintelor,


occidentul care ne-a transformat în piaţă de desfacere, după 1989, cu spijinul conducătorilor autohtoni. Angoasele


de-a-doasele


constituie o transmodernizare a angoselor care devin în primă instanţă a-doasela, prin ironie dezabuzantă, apoi de-a-ndoasele ca antinomii


transfigurate ale


angoaselor, cum de pildă nebunii imită regina, mâna bătrână devine mâna tânără în palmele ghicitoarei şi apoi nisip, iar poeta devine bărbat ca statut oniric, iar satul flămând cronic, sătul.


iar prin vis, chiar regina Elisabeta, închipuindu-şi o zi din viaţa acestui personaj cu protocoalele aferente, pe care le îndeplineşte şugubăţ, dezinhibant, lucidă la osanalele linguşitoare care i se aduc: „Ce frumoasă e regina noastră,/ strigă corsarii din albastrul mărilor, oceanelor,/ strigă toate gurile din largulile regatului meu/ şi limbile care mă ling ca pe un drob de sare.” (Sunt regina Elisabeta) O altă angoasă o constituie,de la


o anumită vârstă, însingurarea devastatoare, cosmică: „ Sunt singură, atât de singură/ Încât mă rog de uşă să scârţâie cumva/ Uşa se deschide se deschide/ Încet tot mai încet ca nesfârşirea/ Şi nimic nu e mai pustiitor/ decât golul ce se cască din afară.” (Golul) În patriarhatul contemporan,


denumirile masculine ale străzilor şi pieţelor oraşului de reşedinţă al Ilenei Roman îi pricinuiesc o angoasă haioasă: „În oraşul meu toate străzile sunt masculine (câteva neutre),/ deşi oraşul este frumos şi trist ca o femeie.”(Străzile masculine) Traian, Aurelian, Cicero, Mircea, Carol I, Ţepeş şi mulţi alţii se întretaie, se încalecă prin peţe sincronizând momentele istorice incompatibile. Neîmplinirea


ca constituie suprema fiinţă, angoasă


ontologică, datorată comunicării neîmplinite, sub semnul iubirii, cu semenii : „Am văzut că e bine şi-am văzut că nu e bine./ Pe dinăuntru eram perfect îngropată în mine/ pe dinafară


(Despietruirea) Angoasele


Ce rămâne în concluzie din


paginile cărtii? O foame de viaţă de sorginte biblică, tratată cu mult umor, o bucurie firesc omenească: „Nu există altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea” exemplificată prin evreii prezentaţi în Vechiul Testament care făceau „arderi de tot spre miros plăcut/ Domnului”, apoi „înfulecau hălcile de berbeci şi de viţei graşi.” (Foameni) Foamea Ilenei Roman este


spirituală, de cultură şi poezie, de inovaţii lingvistice, de metafizică şi de toate problemele omeneşti, de ieri, de azi şi de mâine. Cititorii vor găsi delicii sufleteşti


lecturând această carte rară, scrisă „cu sufletul în palme”. La sentimentul dezmărginirii


contribuie şi tablourile lui Rafal Olbinski.


LUCIAN GRUIA


1)Ileana Roman – Angoasele de-a- ndoasele (Ed. PRIER, Craiova, 2012) ______________________________ Carte-obiect de artă cu subtitlul


eram neterminată.” existenţiale se


revarsă apoi cu duiumul datorită relaţiilor sociale false, de-andoasele, dictatoriale, instaurate de tancurile


45


cine-poeme cu zece compoziţii de Rafal Olbinski. De altfel, poezia Ilenei Roman nici nu putea fi mai potrivit ilustrată decât cu Olbinski. Pentru a intra cât de cât, câtuşi de puţin, dar orişicâtuşi de puţin, enorm contează!, aşadar pentru a pătrunde în universul poetic al Ilenei Roman, cităm aici un scurt poem angoasant: „Sunt singură, atât de singură/Încât mă rog de uşă să scârţâie cumva/Uşa se deschide se deschide/Încet tot mai încet ca nesfârşirea/şi nimic nu e mai pustiitor/Decât golul ce se cască din afară”. DUMITRU AUGUSTIN DOMAN


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88