BLESTEM LA BRADUL PRĂVĂLIT
l-au prăvălit din vârf de munte bradul să-şi facă cheful – pe tăblii de sânge... închisu-s-a din nou spre ceruri vadul iar Maica Cetinilor prinde iar a plânge
nu vă făliţi cu doliul gliei arse: vă-mpăunaţi cu jalnic jaf de naos dar ştiţi că astfel veţi cădea în haos - „oameni” vă zice doar în joc de farse...
oştirea sumbră-a duhului pădurii cu propriile groaze cetluieşte pe veneticii ce-au spurcat augurii -
un diavol palid li se potriveşte... ...voi – ucigaşii noştri de speranţe n-aflaţi nicicând la poarta lumii – clanţe!
CRÂMPEI DE PSALM DOSOFTEIAN
la muezinul brad cerul face vad de trec sfinţii şi părinţii lumini păsări ard plâng parfum de nard
brazi flamuri de munţi
cu voi trecem punţi şi aprindem nunţi se strâng frunte lângă frunţi bălai serafi şi Hristos pe un mal frumos...
şi-i atâta gând lumină trece-alene o albină: văzduhuri de liturghie văpăi mari la temelie ard îngeri o mie...
suflete crin răstignire ai ieşit din trup şi fire şi-ai venit la sfat de rai cu toţi brazii de pe plai ...cântece-n slăvit alai... ***
PREGĂTIRI PENTRU UN PRIETEN
in memoriam Mircea Dinutz
deşi în calendar e primăvară prin bezna zilei – leneş - nori de ciori se scurg – trăgând cu ei – ca pe-o povară secătuirea lumilor de flori
degeaba-aştept vreo vizită decentă ori caut scrisori şi gânduri: bun amicul nu lasă-n uşi - din lumea inocentă
→de ani în urmă. Întrebarea ce merită pusă este dacă se justifică
importul acestor produse ale culturii americane într-o Europă care are o istorie îndelungată şi în care relaţiile dintre minorităţi şi majoritate, înainte de a fi reglementate prin lege, au fost reglementate de tradiţie, într-o Europă care, în ciuda deschiderii declarate şi transformate în obiectiv politic, rămâne, în realitate, destul de conservatoare. Personal, cred că da. Şi cred asta pentru că, mai nou, Europa, implicit România, trebuie să facă faţă, vrând-nevrând, unei realităţi pe care tradiţia nu avea cum să o reglementeze: cea care implică existenţa mediului online. Iar multiculturalismul este o trăsătură definitorie a acestuia, după cum corectitudinea politică va deveni şi aici, într-un fel sau altul, o necesitate. Resuscitate şi de temerile cu privire la
dezintegrarea/refacerea UE în interiorul unor noi graniţe, recentele tensiuni interetnice au demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că modul tradiţional în care continuăm să ne definim realitatea, excluzând din ea mediul online, este anacronic, că distincţia pe care, în virtutea inerţiei, continuăm s-o operăm între realitate şi i- realitatea mediului online este nejustificată. După ce a purtat o bentiţă cu tricolorul românesc de ziua maghiarimii, o elevă a primit pe Facebook o ameninţare cu moartea; au urmat protestele în stradă. Unde se termină realitatea şi unde începe i-realitatea?
55
biletul-martor că nu sunt ridicul
va trece-o vreme – şi-oi pleca pe cale să-l întâlnesc iar – faţă către faţă şi duhurile noastre – la taclale
vor sta din nou – uitând de orice viaţă... ...îmi strâng 'n boccea o ultimă- amintire ofrandă pentr-un zâmbet de primire!
PRIMĂVARA NOULUI IONA
pădurea vrăjitoarelor e neagră minuni nu ştiu – nici primăveri să chem a da nu uit sufletului o viagră ca să re-nveţe tumba de harem
e gheaţă groasă peste râul vieţii prin miezul ei fulgeră şerpi mocnit: când eu nu voi mai sta la capul ceţii trosni-va-şi oase – iar - regat în mit!
...ocean al meditărilor tardive nu lua în seamă neputinţa mea să nu te lepezi – Iona – de Ninive
ci să înfrunţi – senin – capăt de stea: n-am înviat pe nimeni întru duh dar vrejul mort aici – arde-n văzduh! ADRIAN BOTEZ
________________________________________________________________________________________________ Departe de a da nume puterii exercitate de către o
majoritate (caz în care ar trebui să se numească „majorocraţie”), democraţia (exercitarea puterii de către întregul popor) presupune (sau ar trebui să presupună), ca fundament al exercitării puterii, relaţia contractuală dintre o majoritate temporară şi/sau relativă şi minorităţile temporare şi/sau relative. Chiar dacă nu voi spune nimic nou (uneori este bine să ne amintim şi unele adevăruri evidente), această relaţie contractuală nu poate exista în absenţa dialogului autentic. Am împărţit, în ultimii ani de facultate, camera de
cămin din Grozăveşti cu un student la LLS, un ungur din Ţinutul Secuiesc. Respectându-ne, am reuşit performanţa de a nu fi ridicat niciodată tonul unul la celălalt. Chiar înainte de a preda, pentru ultima dată, cheile camerei, el mi-a spus: Vreau să te întreb ceva… Da, zic eu. În primul an, chiar în primele săptămâni, începu el într-o română cu sonorităţi maghiare, am găsit în cameră revista şi dă numele unei reviste cunoscute în epocă pentru discursul naţionalist şi xenofob. Şi ţi-ai imaginat că eu am adus-o, demonstrativ, am continuat eu. Nu ştiu cum a ajuns acea revistă aici, ce pot să-ţi spun este că eu nu am cumpărat-o niciodată, i-am răspuns şi acesta era şi adevărul. În tot acest timp, eu am crezut că…, continuă el, vădit încurcat. Ar fi trebuit să mă întrebi, i-am replicat. Acesta a fost motivul pentru care întotdeauna ai ocolit anumite subiecte? Da, mi-a răspuns el, dar dacă tot ai observat că le ocolesc, ar fi trebuit, la rândul tău, să mă întrebi…
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88