Teatru


Dacă România pare a fi un caz Pentru omul sfinţeniei, Iisus


Hristos a îngăduit „sfârtecarea” din „Grădina Ghetsimani”, un ţinut al suspinului, plângerilor şi suferinţei celuilalt / celeilalte. Pentru Iisus Hristos, după 2000 de ani, omul încă are pregătită o cruce, iar Iisus Hristos deşi a sfinţit Crucea pentru întreaga lume, omul nu ezită să-şi repete povara deicidului, din cauza smintelii nelimpezirilor luciferice... La Studio „Euphorion” în Cluj,


am avut înainte un altfel de manifest al Actorilor înaintea omului. Există în unele piese de teatru atâta tărie a mesajului, încât orice deşetăciune ar fi în mintea omului şi orice împietrire a inimii ar afla omul, actorii reuşesc să afirme pe Scenă ceea ce lumii îi este teamă, şi anume „Adevărul”. „Cealaltă moarte a Ioanei d'Arc”


este o scenă perpetuă, unde cealaltă Ioana este „însoţită” de un Hristos, rămas pe Sfânta Cruce adăstând parcă revenirea omului la cele dintâi „inocenţe”. În spaţiul carceral, cealaltă


Ioana are punctări


„penitenţiale” de tortură fizică şi remuşcări „inexpiabile” de gravură sufletească. Cealaltă Ioana se află într-un monolog cu Ioana d'Arc, în fapt un dialog al firii aflate la râspântie de gând, gest şi „mântuire”... Şi Hristos „tace”. „Tace” şi


„zace” pe Sfânta Cruce care adumbreşte plângerea celeilalte Ioana, penumbreşte


ignoranţa


oamenilor trufaşi, farisei, ipocriţi şi duplicitari. Şi Hristos „tace”. Nu-L mai impresionează nici scena sărutului picioarelor pentru fiecare dintre cei penumbriţi. El „tace” fiindcă a înCuvântat


lumea, dar omul pus-a pecetea sângelui peste Cuvânt şi de atunci rostirii i-a mai rămas doar ecoul plângerilor din freamătul Norului tot mai răzleţit privirii omului. Hristos a Cuvântat înaintea


omului vreme de aproximativ trei ani şi şase luni (un teolog ortodox mi-a spus aceasta); mai apoi au trăit întru Cuvânt creştinii vreme de 2000 de ani, adică ieri, astăzi şi mâine până în Apoi. Hristos „tace”, însă creştinii au purtat Cuvântul, astfel El a fost mereu în preajma omului...


85


clinic, omenirea nu a depăşit stadiul cronic, iar Dumnezeu nu îi dă şanse nici celui rău „să le rezolve” dacă el este dezamăgit de în cel hal şi-a ajuns în sine, Creaţia Sa ridicată din noroi, în amurgul Imnului Împărăţiei, omul. Atunci când Hristos „tace”,


Dumnezeu se apropie şi se aşează alături de cealaltă Ioana. Astfel apare şi Dumnezeu într-un loc de care nu este „legat” decât poate prin „sfinţenia” Ioanei d'Arc. De această dată, fără Arhanghelul Mihail, care lipseşte, din pricina iuţimii sale la dezamăgire. Un Dumnezeu uşor „prins” de „o zăpăceală”, care nu dovedeşte slăbiciune, ci mai repede smerenie (refuzată de om / care lipseşte omului). Cu veşminte apostolare, Dumnezeu vine spre redescoperirea Ioanei d'Arc, însă nu fără a lăsa un foarte clar mesaj către alţii... Din vreme în vreme apare


şi celălalt, numit prin vremi călău. El face vocalize cu poruncile, tot el admiră pe Ioana d'Arc, dar pe cealaltă Ioana vrea să o violeze; tot el rămâne din pricina nesocotinţei şi îndrăznelii fără bărbăţie, ca într-un final să nu îşi mai dorească nici demnitatea. Versatil din interes mărunt,


Viclean din exemplul numiţilor alţii, dar care înţelege totuşi aservit pe potentatul ce are totul din cei 30 de arginţi, însă iată că odată cu el şi Franţa are totul, doar el este la rându-i cel dintâi francez. Dumnezeu îi demască pe alţii.


Atât de mulţi sunt încât parcă ______________________________


______________________________ deşertăciunea lor sufocă pământul şi vrea pare-se să sugrume cerurile. Înconjuraţi de toate voluptăţile firii, luciferizaţi prin amorul de eul cel sacrificial de aproapele pentru plăcerea de sine, alţii sunt consecinţa vanităţii duse la marginea celor mai fireşe, trufaşe şi ipocrite dedublări. Fie că sunt potentaţi, fie că este poporul, fie că sunt ierarhii, fie că sunt cărturarii, alţii îşi dovedesc ticăloşia, nemernicia şi josnicia prin tocmai nesocotirea valorilor prin deicid şi refuz perfid de învăţătura unui Dumnezeu prea drept pentru gustul acelor alţii. Dacă pe Hristos L-au osândit la


moarte, Dumnezeu nu se aşteaptă la o sentinţă mai blândă. Pentru aceşti alţii, Dumnezeu nu mai poate fi nici măcar ridicarea „Ceva”-ului la nivelul „Unui Zeu Necunoscut”. Pe buzele lor murdare de necurăţia vieţii pe care o săvârşesc, Dumnezeu nu mai poate să culeagă nici măcar tina, ci doar întinarea să o vadă, cu silă privind la cândva făptura, căreia astăzi doar firea ipocrită i-a rămas. Aceştia sunt acei alţii prin care cealaltă Ioana vrea viaţa, dar pentru care Ioana d'Arc alege „mucenicia”... Într-un final, Dumnezeu, celălalt


şi Ioana d'Arc sunt cei rămaşi, împreună spre desăvârşirea patimilor, care mistuie firea. Şi a fost rugăciunea, iar împreună cu aceasta au fost cealaltă Ioana, celălalt şi din nou Dumnezeu, alţii au lipsit, însă urma lor s-a risipit în flăcări... Impresionant joc şi uriaşă


îmbinare de măşti, cei trei Actori - Cornel Răileanu, Eva Crişan şi Emanuel Petran - îşi poartă rolul fiecare precum o evocare. Nu-i de mirare că Actorii dau Scenei o nuanţă din eliberarea care poate duce omul către Adevăr prin rostirea de această dată cinic a manifestului din „Cealaltă moarte a Ioanei d'Arc”. De reţinut, de revăzut şi de dumirit !! STEFAN-MIHAI MARTINESCU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88