Starea prozei ISTORISIRI MĂRUNTE


Pe bunicul Ștefan (Nica), tatăl


tatălui, nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit, nu ne-am văzut. A plecat din lumea asta cu mult înainte ca eu să fi ajuns pe-aici. Mi s-a povestit despre el. Era pictor. Picta în ulei, în acuarelă, în pastel, pe pânză, pe carton. Locuia, cu bunica și cu cei trei copii, tata și surorile lui, în București, undeva pe strada Cuțitul de argint. Am fost o singură dată în casa aceea, a bunicilor din partea tatălui, (părinții mei se despărțiseră cam la trei ani după venirea mea pe lume, iar legăturile se rupseseră aproape de tot). Aveam opt ani, era de Crăciun, iar bunica Ecaterina m-a „văzut” atunci pipăindu-mi delicat chipul cu degetele, căci era, de ceva


posibilitatea de a vedea un facsimil al coperții Musa Someșană, foaia Societății literare „Virtus Romana Rediviva‖, apoi o serie de fotografii: cu soția, cu fiul Alexandru Coşbuc, cu „fântâna lui Coşbuc”, ridicată de poet pe locul unde a fost accidentat mortal Alexandru (când nu împlinise încă 20 de ani), aproape de mânăstirea Tismana, o fotografie cu mai mulţi colegi din Năsăud, la 25 de ani de la absolvire. Totodată, în această încăpere, se mai află, un manual didactic la elaborarea căruia a contribuit şi poetul: Carte de cetire pentru Divizia a III-a rurală, anul al II-lea şi partituri pentru poeziile: La oglindă (cor bărbătesc de A. Istrate), Rea de plată (muzica de V. Șumski). Ca vizitator, te oprești interesat de vitrina cuprinzând traduceri din opera lui G. Coșbuc și diverse volume critice: monografia scrisă de Gavril Scridon și Ioana Domșa, eseul G. Coșbuc și creația populară de Adrian Fochi, volumul lui Traian Sofonea, G. Coșbuc (1866-1918) – Del Centena- rio della nascita etc. Fără îndoială, îți atrag atenția volumele din bogata activitate de traducător: Odiseea de Homer, Divina Commedia a nemu- ritorului Dante, Bucolicele, Georgi- cele și Eneida de Vergilius, Antologia sanscrită, Sacuntala de Kalidasa, Don Carlos de Schiller, Mazepa de Byron etc. Pentru tălmăcirea în limba neamului său a operelor lui Vergilius,


vreme, oarbă. Familia, aveam să aflu, fusese pe timpuri în relație cu Brătienii, cu Dina Cocea, mă rog, se mișca pe undeva prin zona protipendadei bucureștene. Bunicul devenise, cel puțin în


sânul familiei, o figură legendară de aiurit nonconformist, liber de orice preocupări materiale, pe seama căruia se țeseau povești cu sâmbure de adevăr. Una dintre legendele familiei


spune că, într-o bună zi, bunicul Ștefan picta liniștit în atelierul lui, nu departe de casă (picta mai ales flori, portrete, mai rar peisaje; au ajuns până la mine trei tablouri de-ale lui, și unul singur din colecția de tablouri ale altora, pe care a avut-o). Și cum picta el, așa, liniștit sau


absorbit, numai ce dă năvală în atelier un vecin de pe Cuțitul de argint, cu o veste urgentă și rea:


- Ștefane, e incendiu, hai,


repede, că-ți arde casa!!! Bunicul se răsucește, deranjat de


năvala vecinului, și zice peste umăr: - Ei, și?! Incendiul e treaba


pompierilor, nu a mea! Apoi se întoarce, calm, spre


șevaletul lui. Bunicii mei… Din partea tatălui


natural – stirpe de protipendadă interbelică bucureșteană cu ștaif. Din partea mamei – țărani ardeleni, înțelepți de categorie grea. Ce hybrid, ca să nu spun corcitură, mai sunt și eu pe lumea asta! Pe linie paternă – ultima și singura descendentă, căci surorile tatălui, Gina și Nuți, n-au avut copii. Se odihnește toată familia la Bellu, undeva în vecinătatea lui Iorga. MIHAELA MALEA STROE


_________________________________________________________________________________________________________________________ →În ultima încăpere, vizitatorul are


de-am fi scoborâtori,/C-o moarte tot suntem datori”. Deși se încadrase cu toată puterea


______________________________ „Badea Gheorghe” din Hordoul Nă- săudului primește, în 1897, la pro- punerea lui B.P. Hasdeu, marele premiu Năsturel-Herescu al Acade- miei Române. Părăsind casa familiei preotului


Sebastian Coșbuc, vizitatorul este îndemnat să facă o scurtă plimbare la moara Coșbucenilor. Locuri ce trezesc aduceri-aminte. Privind roata morii, îți amintești: „sub plopii rari apele sună/Și plopii rari vâjâie–n vânt/Iar roata se-nvârte nebună.” Câte alte versuri îți pot veni în minte călcând pe potecile bătătorite odinioară de pașii poetului! Gândind la operă, constați că prin glasul poetului nu se exprimă atât realitățile rurale, cât mentalitatea omului de la țară, care găsește, pentru întrebările lumii, răspunsuri în înțelepciunea neamului transmise din generație în generație: „Viața-i datorie grea/Și lașii se-ngrozesc de ea”; „O fi viața chin răbdat, /Dar una știu: ea ni s-a dat/Ca s-o trăim”; „Cei buni n-au vreme de gândit /La moarte și la tânguit”; „Trăiește-ți, doamnă, viața ta/Și-a morții lege n-o căta”; „Din zei


71


în lupta pentru întregirea țării, inima mare a poetului n-a mai săltat de bucuria realizării ei, pentru că „era dator” cu o ... moarte. George Coșbuc a murit departe de Hordoul copilăriei și adolescenței, în București, sub ocupația germană, în primăvara anului 1918, aproape în aceeași zi cu B.Șt. Delavrancea, care se stingea la Iași. Astfel doi stâlpi ai națiunii au căzut ca loviți de trăznet. Pe crucea de la mormântul poetului din cimitirul Bellu, sunt săpate în piatră aceleași versuri, artă poetică, care se pot citi și pe peretele casei memoriale din vechiul Hordou: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/Și-i cânt bucuria și-amarul/.../Sunt inimă-n inima neamului meu/Și-i cânt și iubirea și ura.” Criticul C.D. Gherea l-a numit pe


G. Coșbuc „poetul țărănimii”. Desigur a avut în vedere tematica operei sale, dar și bucuria, vitalitatea, optimismul specific poporului român. În decursul anilor, a fost un poet prezent în toate manualele de română, din toate ciclurile de învățământ. A fost un poet mult recitat la toate serbările școlare. A fost. Vizitând Casa memorială „George Coșbuc”, vom pătrunde în universul operei și activității poetului. Vom primi imboldul sufletului de a-i citi opera, deoarece se cuvine să ne cunoaștem valorile.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88