O înmormîntare cu ştaif Codrinei, Târziu, dar nu prea, îţi expediez


epistola cu impresiile lecturii noului tău volum de proze: Codrina Bran, Lumina şi umbra, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012. Mai întîi să-mi justific întîrzierea.


Trebuia să finalizez ce aveam în lucru (eram tot în întîrziere), apoi ştii că sunt încet la lectură şi redactare, fiind o fire analitică nu agreez scrisul spontan-eseistic, care în cele mai multe cazuri bate apa în piuă. Acestea fiind spuse trec la cestiune. Încep cu o primă constatare, la


cald: noul tău volum îmi confirmă ceea ce îţi spuneam în scrisoarea precedentă: tu eşti născută pentru proza scurtă. Fericiri şi drame sunt peste tot şi


pentru fiecare, dintotdeauna. Drama- tic este faptul că lumina şi umbra nu sunt la paritate, mai des te lupţi cu umbra şi mai puţin te bucuri de lumină.De aic şi fiorul dramatic care îţi tutelează povestirile. Subiectul prozelor tale confirmă spusele poetului “O luptă-i viaţa, deci te luptă / cu dragoste de ea, cu dor.” Textele tale au un sîmbure etic, dar spre meritul tău scriitoricesc nu devi nici moralizatoare, nici moralistă.În jurul acelui sîmbure etic gravitează temele tale obsesive care îţi definesc univer- sul scriitorices şi care se întîlnesc în clepsidră. Toate sunt abordate cu simplitate şi sobrietate fără dezvoltări epice inutile şi dezlînări analitice. Toate temele şi personajele sunt bine motivate socio-istoric şi psihic- caracterial.Prozele sunt “rezumate de viaţă”, scrise cu responsabilitate morală şi grijă pentru text. Pentru a evita copierea sau simpla parfrazare citez pe Ovidiu Pecican de pe coperta a patra: “Evocarea proximităţii şi a experienţei de viaţă într-o cheie metaforică ori prin ridicarea la rang de simbol nu poate scăpa celor încîntaţi de literatura care îşi înalţă construcţiile pe mai multe paliere.Sarcasmul amar ori ironia răzbat cu uşurinţă din anumite texte, tot aşa cum retrospectiva infuzeză sentimental dar şi analitic deopotrivă acest scris.” Fiecare povestire, bine personalizată, merită să fie consemnată prin cîteva rînduri.


--


imagine a unei lumi care dispare datorită timpului, dar şi presiunii exercitată de un anumit moment istoric-social. Schiţa propune o dublă deschidere meditativă: diferenţa profesională şi morală dintre foştii şi actualii slujitori ai Doamnei legată la ochi care se cam joacă din cînd în cînd cu balanţa, şi: ce este adevărul şi cine îl deţine?În plan simboloic, reqviemul rostit verbal şi paraverbal de oratorul-jurist la catafalcul colegului, este o încercare de a opri timpul, de a amîna trecerea dincolo. În viaţă eşti mereu în situaţia de a


da examen. Într-un astfel de moment poţi fi cinstit şi curajos sau laş. La un asemenea examen e supus medicul Sarina din schiţa ce-i poartă numele. Personajul se impune prin puterea şi onestitatea cu care suportă şi recunoaşte, mărturiseşte adevărul dur: natura i-a dat un handicap biologic. Sarrina impresionează şi prin capac- itatea de a dărui iubire celor din jur. Pe motivul fotografiei ţi-ai


construit schiţele Picioare frumoase şi Fotografia.În prima, problema continuităţii şi discontinuităţii o exprimi prin diferenţa simbolică dintre fotografia alb-negru (de pe la 1900) şi fotografia color de azi. Lumea bunucii şi a străbunicii a fost una bine ancorată în lume, ordonată în ritmul calm al existenţei de familie. Cea a nepoatei este o lume a dezordinii şi relativului,o lume care trăieşte în ritmul nerăbdării şi superficialităţii. Trecutul a rămas în “fotoliul cu rotile”, iar prezentul a plecat la petrecere. Afară ninge leneş. În cealaltă povestire, “fotografia ilicită” căzută din ascunzătoarea secretă a albumuluide familie este click-ul proustian pentru memoria eroinei. Pe retina memoriei i se derulează iubirea care a început sub auspiciile aurorei şi s-a sfîrşit sub cele ale apusului. Fotografia ilicită, după atîţia ani, îi dezvăluie că ea n-a fost singura femeie din viaţa bărbatului considerat ideal şi pe care l-a iubitDescoperirea o răvăşeşte . Crochiurile


peisagistice şi


introspecţiile susţin analiza.Tot pe tehnica rememorării este construită proza Sfîrşitul lumii. Tema e generoasă şi te încadrează în tradiţia prozei contemporane: degradarea fiinţei, anularea ei ca personalitate de către un social fabricat şi impus de o ideologie antiumanistă. Din păcate, ai


50


______________________________ pus un accent prea puternic pe social şi ai neglijat analiza. Nici meşteşugul realizării opoziţiilor purtătoare de semnificaţii ( personalitatea centrului istoric al urbei / adaosul comunist – blocurile fără personalitate; masa oamenilor anonimi – poporul / foştii ilegalişti şi activiştii prezentului), nici ironia amară a “bancului” cu cel care, întors acasă de la slujbă, a intrat în alt apartament sau situaţia comico- sinistră: copiii oraşului nou sunt cam de aceeaşi vîrstă, cam la fel îmbrăcaţi, cam asemănători la chip, nu saltă povestirea dincolo de nivelul mediu,de ceea ce este cunoscut. Cel care povesteşte , mai degrabă, este un jurnalist-analist decît un narator. Mult mai realizată consider nuve-


la Giovanni.Te-ai întors la una din temele tale preferate, pshologiile complicate cu urmările ei dramatice în plan moral.Prin povestea vieţii lui Giovanni propui spre meditaţie situa- ţia cînd omul aflat la o răscruce a vie- ţii trebuie să ia o hotărîre de nerepe- tat, ulterior imposibil de corectat da- că a fost rea; e hotărîrea care decide viitorul, iar dacă a fost rea devine “viermele” care roade la temelia exis- tenţei. În planul profan al cotidianului este echivalentul vinei tragice.Dintre prozele volumului ,Giovanni mi se pare cea mai apropiată de tragic.Prin povestea personajului ilustrezi in concretum ideea de fatuum exprimată de naratorul - jurist, martor al întîm- plărilor: “Giovanni a fost unul din acei oameni cu care ţi se încrucişează drumul tău din cînd în cînd, ca nişte curbe într-un sistem de axe care au mişcări în contratimp şi care se intersectează întîmplător venind din direcţii opuse şi îndreptîndu-se spre ţinte diferite.”→


IONEL POPA


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88