Big brother În apropiere de Santa Clara,
Stanford şi renumita Silicon Valley, vizitatorul mai mult sau mai puţin grăbit poate vizita misiunea iezuită dedicată lui San Juan Capistrano. În cultura populară, misiunea este demult cunoscută. Acţiunea primului roman dedicat popularului Zorro, este plasată aici. În 1915, Mary Pickford, celebra vedetă a filmului mut, se căsătoreşte tot în acest loc. Fondată în 1776 de către părintele Junipero Serra, misiunea iezuită avea sarcinile obişnuite unui astfel de aşezământ: convertirea şi aculturarea indienilor, consolidarea dominaţiei coloniale spaniole în Lumea Nouă. Astăzi acest monument istoric ne
farmecă, în primul rând, prin frumuseţea grădinilor care par un colţ de rai în contrast cu mediul arid din această zonă a Californiei. Bazinele cu peşti multicolori sunt adevărate oglinzi pentru azurul boltei cereşti. Clădirile de lut care au supravieţuit unui mare cutremur din secolul al XVIII-lea vorbesc despre truda călugărilor convinşi că fac bine celor pe care se străduiesc să îi facă să îşi uite obiceiurile, limba, religia. Chiliile monahilor sunt înguste şi întunecate. Vorbesc despre o viaţă de sacrificii şi mortificări. Regretele, dacă vor fi existat, s-or fi tradus printr-un surplus de zel în a-i disciplina pe indienii refractari, obligaţi să trăiască, să muncească şi să-şi împartă roadele în comun. Femeile învăţau să brodeze, să coase, să tricoteze. Bărbaţii şi femeile munceau la camp pentru hrana de toate zilele. Consumul de alcool era interzis. Mai mult, toţi băştinaşii trebuiau să mulţumească noilor veniţi pentru că i-au adus la supunere. Trebuiau să se supună atât unei puteri îndepărtate pe care niciunul dintre ei nu spera să o vadă vreodată, cât şi acelui Dumnezeu însângerat care s-a sacrificat şi pentru ei. Reprezentările statuare sunt toate supuse acestei ordini ierarhice. Indienii se închină, copleşiţi sub asuprirea cuvântului şi a imaginilor sfinţite. Călugării îi mângâie cu blândeţe pentru că ei, indienii, îşi cunosc lungul nasului şi ştiu cine e mai aproape de Dumnezeu şi cum se poate cineva apropia de
de pretutindeni big brother veghează din ochi de pește și vârtejuri de vânt din verbe mârșave cu guler răsfrânt și genele razna din metastază
acest dumnezeu venit de departe.Misiunea a fost dedicată memoriei
lui Giovanni da
Capistrano/Kapistrán János (1386- 1456), călugăr franciscan de origine maghiară cunoscut ca predicator, teolog şi diplomat la Vaticanului. Capistrano s-a născut în Italia, la Sulmona. Tatăl său venise în Italia ca membru în suita regelui maghiar Ludovic de Anjou. In 1454, Capistrano participă la Dieta de la Frankfurt care hotărăşte o mobilizare europeană de tip cruciadă pentru a apăra Ungaria de turci. Conducerea militară a acestei ofensive anti- otomane aparţine lui Iancu de Hunedoara, nobilul român catolicizat. Capistrano participă la lupta de la Belgrad cu sabia în mână, în fruntea flancului stâng al armatei creştine, ceea ce îi aduce şi re-numele de “soldatul sfânt”. Ambii eroi se sting în 1456. Călugărul maghiar va fi beatificat în 1694 şi canonizat în 1724. Iancu de Hunedoara este şi el inclus în canonul eroilor naţionali. Românii şi maghiarii şi-l revendică deopotrivă. Astăzi Capistrano este considerat patronul spiritual al preoţilor militari. O statuie a lui se găseşte pe una din străzile principale ale Budapestei. În timpul Contrareformei, curajul
şi zelul anti-otoman al lui Capistrano au fost considerat demne de a fi amintite şi re-considerate într-un climat colonial în care militarismul se ascunde în dosul blândeţii evanghelice militante. Comună celor două momente este animozitatea dintre Eu şi Celălalt dusă la extrem într-o luptă de tipul care-pe-care, în care învinsul era obligat să se convertească
la valorile
învingătorului. Europa luptătoare, Europa militantă răzbeşte pentru că nu ezită să transforme semnul crucii în sabie. Smerenia şi umilinţa ei sunt, de fapt, orgoliu. MIHAELA MUDURE
74
ce au cu moartea în secret legământ puterea din vârful limbii retează voința de-a fi din capăt de rază și-mpotrivirea la real din cuvânt
de neschimbat toți suntem cu Dumnezeu cum negura cu seninul din vară potcoava de aur din curcubeu
și roua din neființa avară poemul cine-l întocmește mereu să plimbe stelele-n iarba cea rară
adevărul înjunghiat
copacul piatra azurul și visul adapă un boabab la amiază silabe de cântec însămânțează în îndoiala ce clatină gândul
repetă marea istoria trează îngăduind să-și trăiască prezentul văzduhul rugina roua și verbul cocori ce-n Calea Lactee migrează
șopârla pârâul și soarele beat se plâng de monotonia naturii de valuri ce-n maluri de-a pururea bat
de entropii și cvartale incurii strig pentru adevărul înjunghiat de ura din ascuțișul securii
speranțe opace
din cer se cern pe străzi raze de pace văzduhu-i deasupra lalelelor blând capriciul azurului norul plăpând brodează-n amurg speranțe opace
stea văduvă dorința vie din gând spoiește timpul cu vrere sagace se surpă realu-n cranii buimace în vis fuzee din neant scăpărând
pe mare lunecăm Ova de-o vreme ca bărcile fără cârmă pe valuri tandem de rime răpuse-n poeme
de lupii cuvintelor și aleanuri rugina roade gloria din steme bujorii roua și umbra din maluri GEORGE HOLOBÂCĂ
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88