obiective, de pe tot atât de spectaculoase


itinerarii, Devenite mai mult ca oricând o


modalitate de deconectare şi, deopotrivă, una de cunoaştere şi de îmbogăţire spirituală, preocupările moderne legate de călătorie acoperă nevoia unei comuniuni fireşti cu miracolul domestic de lângă noi, de contopire interioară cu o realitate cu totul copleşitoare prin imaginile sale insolite, halucinante. Publicând volumul de însemnări Călătorie în jurul fiinţei tale (Editura Nico, Târgu-Mureş, 2013), Rodica Lăzărescu confirmă o reală plăcere de a construi un univers compensatoriu pe măsura experienţei presupuse de virtuţile călătoriei. Punând în prim-plan trăirile, aflate mai degrabă sub semnul unor tensiuni emoţionale resimţite plenar, comentariul cultural al autoarei, cu întreaga sa recuzită de referinţe livreşti, este agrementat cu impresii poematice,


crochiuri


descriptive palpitând de poezie, de fascinaţie lirică şi de savoare plastică. Miracolul natural e perceput printr-o intuiţie globală în care converg toate simţurile, tablourile de natură, oricât de concise sunt acestea, stând mărturie a unei sensibilităţi consonante cu o „joie de vivre” („Păşeşte cu grijă pe caldarâmul străduţelor din Gamle Bergen – oraşul vechi, ce urcă lin, străjuite de casele de lemn colorate în verde ori alb ori maro. Opreşte-te din timp în timp şi încearcă să prinzi cu urechea minţii tânguirea adusă de vânt a lui Solveig, lasă-te învăluit de muzica lui Grieg... Bucură-te, eşti în Bergen, în lumina caldă, blândă a soarelui de la ora zece noaptea!”). Contemplarea se produce la nivelul pur de idee-afect, fără accente patetice, în forme de-abia sugerate şi pline de accente idilic- nostalgice, în măsură să producă o superioară delectare. De la o atitudine gravă, profund reflexivă, se trece în forme abia perceptibile la tentaţia fascinantă a naturii, cu atracţia pentru paradox şi spectaculos: „Splendid în izolarea lui, cuibărit între munţi, pierdut în intensitatea de verdeaţă, elegant în albeaţa zidurilor, castelul Linderhof, cu grădinile sale terasate (...) cu strălucitoarea arteziană a Florei, care aruncă jetul de apă, irizând în mii de curcubeie, spre azurul cerului, cu candelabrele sale fabuloase (...), cu delicatele porţelanuri de Meissen, cu oglinzile ce reflectă multul aur care încarcă pereţii până la saturaţie, pare, fără tăgadă, sălaşul


sunt


_______________________________ unui prinţ tânăr, frumos şi fericit”. Graţie unei asemenea viziuni particulare asupra lumii contemplate, căreia excesul de cultură nu-i alterează cu nimic spontaneitatea lucidă, orizontul cititorului se metamorfozează cu desăvârşire. Fără să alunece în paradoxal şi în stereotipii care să se degradeze prin întruparea în banalitate, Rodica Lăzărescu năzuieşte la reconstituiri armonioase ale locurilor vizitate, din nordul Europei, cu minunatul Stockholm, „un vis, un miraj născut din îmbrăţişarea undelor Mării Baltice şi ale lacului Malaren”, „regina apelor, Veneţia Nordului, Oraşul care pluteşte pe ape...”, cu drumurile „în ţara trolilor” (Norvegia), până în Golful Napolitan („a cărei cumpănă o ţine Vezuviul”) şi, de aici, din nou spre ceţurile ţărilor nordice, atrasă de vechiul castel Edinburgh din ,,mândra capitală a Scoţiei”


spectaculoasele fiorduri din „ţara trolilor” (Norvegia), unde ,,cascadele – de diverse forme şi mărimi – îşi aruncă apele de la înălţimea muntelui, le sparg din stei în stei în milioane de crâmpeie lichide ori


le scurg pe piatra


răbdătoare spre picioarele stâncii”. Plasate sub acelaşi semn al revelaţiei, descrierile altor peisaje descoperite în ,,arida Vale a Regilor”, în apele ce scaldă insula Capri („unică, celebră şi răsfăţată”) sau în Wadi Musa, Valea lui Moise, „un sătuc turistic” din pustiul iordanian, şi în alte multe locuri asemănătoare, precum Cabo da Roca, acolo „unde începe ori acolo unde se sfârşeşte Europa..., depinde unde te aşezi”, „punctul cel mai vestic al bătrânului continent, mereu în bătaia vânturilor, mereu în bătaia valurilor” sau Praga, „mater urbium („mama oraşelor‖), Oraşul celor o sută de clopotniţe, Oraşul de Aur”, şi câte alte


37


remarcabile prin abilitatea expresiei şi a mişcărilor sufleteşti, cu toate componentele acestora, cu deosebire culturale şi civilizatoare de rigoare. Printr-o extraordinară bogăţie de sugestii, orice asemenea popas se revelează simbolic, stârnind dorul de revenire. Atentă la detalii, autoarea prezentelor „impresii de călătorie” reface trasee de o rară încărcătură spirituală. Fiecare pagină frapează prin caracterul ei spiritual ordonat, riguros şi concentrat, în care imaginile jucăuşe, sprintene şi delicate, fără ostentaţie şi lungimi de frază care să eşueze în prolixitate, sunt în măsură să producă stări de o autentică revelaţie. „Şuvoaiele de lacrimi ale munţilor izvorâte din nevăzuţi gheţari ce dăinuiesc acolo sus, în culcuşul lor de pe creste, se dăruiesc, albe, învolburate, cu patimă, ochiului de smarald din vale, care le acceptă şi le poartă spre marea cea mare – Oceanul Atlantic”. Capabilă de asemenea crochiuri descriptive de mare acurateţe, condensate până la simbol, Rodica Lăzărescu se impune printr-o atitudine dezinvoltă, lipsită de crispări inoportune,


îndepărtându-se de sau de


neavenite îngroşări sau, dimpotrivă, de notaţii pândite de superficialitate („Peisaj selenar, arid, unde doar inimi lichide de noroi pulsează, semn că acolo, în adâncuri, viaţa clocoteşte totuşi”). Vrednice de toată atenţia ochiului lăuntric, peisajele naturale, măreţia locurilor istorice şi culturale, monumentele şi muzeele sunt doar o parte dintre elementele proprii traseelor turistice propuse de Rodica Lăzărescu în Călătorie în jurul fiinţei tale. Atât de delicatele descrieri ale locurilor din Germania, Austria şi Elveţia, dimpreună cu cele câteva din Italia, Spania, Portugalia, Suedia sau din Ţara Sfântă dau ocazia unor incitante conexiuni dintre istoria şi cultura uneia sau alteia dintre aceste ţări vizitate. În esenţă, aceste texte, palpitante


de poezie, de fascinaţie lirică şi de savoare plastică, oferă o viziune (poetică) asupra lumii, a existenţei, o desfătare cu sine din inepuizabilul resort sau instinct de a reinventa („recrea”) realitatea. Puse sub semnul modernităţii, însemnările din volumul Călătorie în jurul fiinţei tale, o adevărată desfătare intelectuală, stârnesc dorul de revenire, instituindu- se într-un fecund prilej de invitaţie la îndelungi reflecţii asupra condiţiei individului în istorie.


MARIN IANCU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88