Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian, Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa - Năsăud. Volumul I. Riturile de trecere, Cluj Napoca, Editura Eikon, 2012, 488 pagini. În 23 martie 2013, la Sala Unirii
de la Alba Iulia, în cadrul manifestărilor
Colocviilor de
etnografie „Gheorghe Pavelescu‖, aflate la a X-a ediţie (simpozion naţional organizat de Consiliul Judeţean Alba, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Universitatea „1 Decembrie 1918” din acelaşi oraş - de fapt de Facultatea de Teologie a Universităţii
-, Centrul Cultural
„Augustin Bena”, Muzeul Naţional al Unirii etc.), a fost lansat volumul menţionat, realizat de doi bistriţeni remarcabili ai vremurilor actuale (specificaţi anterior), în prezenţa unui public avizat, constituit nu numai din participanţii la simpozion, înscrişi în program sau auditori preocupaţi de subiect, ci şi din preţuitorii culturii şi moştenirii tradiţionale româneşti locuitori ai Albei Iulia şi zonei apropiate, mobilizaţi de popularizarea de bună ţinută, care s-a făcut evenimentului, sau aflaţi atunci, din fericită întâmplare, în trecere prin oraş, ca turişti. La momentul respectiv, Sala Unirii a fost realmente plină, ceea ce a asigurat un public de bună calitate lansărilor de carte (şi expoziţiei de icoane de Laz vernisată tot atunci), care s-au derulat, de loc întâmplător, într-un asemenea loc, încărcat de istorie, fondul lucrărilor „trimise la apă” în „largul” istoriografiei româneşti şi ambientul având semnificative consonanţe. Participând cu comunicări la
reuniunea ştiinţifică de la Alba Iulia, cei doi autori, Vasile V. Filip şi Menuţ Maximinian, au considerat necesar (ca etapă a unui important proiect cultural în care sunt implicaţi, al cărui prim rod este volumul în speţă) să lanseze şi la Alba Iulia consistenta lor lucrare pe care au elaborat-o în 2012, ceea ce a corespuns pe deplin cu manifestarea culturală menţionată, inclusiv cu accentul care s-a pus în contextul său, pe patrimoniul cultural şi spiritual imaterial al României, inclusiv prin prezenţa unor reprezentanţi ai ministerului culturii etc., sau prin
bază filologi, ar trebui de asemenea să le cerceteze, tradiţia denaturându-se tot mai mult inclusiv în privinţa preferinţelor
actuale pentru
antroponime care nu mai nici o legătură cu originea de neam sau familială, ci cu efemerele mode şi conjuncturi actuale? Or, când nişte oameni, cu reale
______________________________ conferirea statutului de tezaur uman viu, ultimei descendente a cunoscutei familii de iconari pe sticlă de la Laz,Maria Poenaru, sărbătorită în mod special în cadrul manifestărilor menţionate de la Alba Iulia. Dar să ne referim, pe scurt, mai
întâi la autorii lucrării recenzate. Atât Vasile V. Filip36, îndeosebi, cât şi mai tânărul Menuţ Maximinian37, sunt cunoscuţi şi apreciaţi cercetători bistriţeni în domeniul etnologiei, cu o activitate tot mai bine definită în acest domeniu de cercetare. Nu zăbovim asupra activităţii şi operei lor edite, ci, insistăm din start asupra numelor lor curat româneşti, de sorginte greco – latină - bizantină – străvechi română!
Desigur există foarte puţine
dovezi ale continuităţii daco-romane (arheologice, istorice, culturale, habitudinale etc.), dar numele de persoane specifice anumitor zone, nu sunt şi ele izvoare istorice, pe care etnologii, mai ales cei care sunt la
36 Vasile V. Filip a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj în 1979, a susţinut un doctorat în etnologie, sub auspiciile aceleiaşi Alma Mater Napocensis în 1998, actualmente fiind un colaborator important al Institutului „Arhiva de folclor a Academiei Române‖ din Cluj Napoca, profesând şi ca profesor asociat al Universităţii de Nord de la Baia Mare etc. Are mai multe lucrări publicate şi apreciate de către specialişti (peste 50 de studii ştiinţifice, cărţi) etc. De menţionat este şi faptul că ambii autori ai lucrării sunt membri ai Asociaţiei etnologilor
din România. 37 Menuţ Maximinian este tot filolog de Cluj, cu masterat în etnologie la Universitatea de Nord din Baia Mare, jurnalist apreciat la Bistriţa, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, al unor asociaţii scriitoriceşti, director editorial al Răsunetului etc.
61
înzestrări intelectuale şi artistice (și semnalăn desigur în acest context buna ținută vizuală a volumului, îndeosebi a ilustrațiilor acestui volum, editate în CD-ul conex), cum sunt autorii de faţă au nume curat româneşti, tradiţionale, te întrebi, în mod natural, cu atât mai mult, de ce acest lucru? Şi cum ar fi fost posibilă transmiterea firească a unor astfel de nume, dacă ar fi existat un hiatus real în existenţa acestui popor de origine romană, care îşi spune sieşi popor român, chiar dacă în istoriografia actuală se insistă pe regionalizări, pe inexistenţa conştiinţei unităţii de neam, în perioadele istorice mai vechi,
în ton cu ideologia
predominantă la ora actuală, aproape aşa cum ideologia anterioară a alterat interpretările istorice dinainte de 1989? Pentru autoarea acestor rânduri
rămâne o enigmă de ce un autor atât de contemporan din zona Bistriţei se poate numi Menuţ Maximinian, care are prenumele Menuţ (în mod evident provenind din latinescul Menutius), iar ca patronim familial numele de Maximinian (originar iarăşi din latinescul
Maximinianus)! Ca
explicaţie istorică, acceptabilă la ora actuală, el poate fi legat în primul rând de situaţia de după dualism, când preoţii, nu numai greco-catolici, ci şi ortodocşi, dar în mod special cei dintâi (şi în zona Bistriţei ştim ce priză puternică a avut greco- catolicismul printre români!), sub influenţa curentului latinizant al Blajului, care a fost creditat, cu exagerările sale cu tot, de la nivelul Academiei Române, în perioada amintită chiar, i-au învăţat pe cei pe care îi păstoreau să îşi boteze copiii cu nume curat latine, pentru a nu putea fi uşor traduse în maghiară, în mod special, sau în germană, limbile administrației și justiței etc. vremii aceleia! Dar, dacă explicaţia istorică
respectivă este mărginită, dacă tradiţia utilizării acestor nume este DR. GABRIELA MIRCEA
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88