primiţi un ajutor din partea României? - În primul rând, ajutorul este că


există această ţară care este patria noastră istorică. Apoi limba română este limba în care ne-am născut, limba pe care am primit-o moştenire prin moartea părinţilor noştri, para- frazându-l pe Nichita. Acolo noi sun- tem în teritoriul nostru strămoşesc, suntem acasă, deşi nu suntem acasă. La fel, cum spunea Nichita, când a mers la Chişinău, şi noi, scriitorii amintiţi, făceam cel mai lung drum când veneam de Acasă - Acasă. Până când Bucovina de Nord revine în componenţa României, drumul acesta va fi lung şi, dincolo de viaţa noastră, nu ştiu când se va încheia. Am vrea un popas definitiv în ţară. - Dar aveţi speranţa


că e posibil? - E posibil pentru


Basarabia. - Pentru cât a rămas din ea... - Da, cea care este în componenţa


Republicii Moldova are toate şansele, prin copiii care învaţă în România, care au conştientizat faptul că sunt români. La fel ca 27 martie 1918, când multe au depins de generaţia de excepţie trăitoare atunci, mai poate fi în viitor ceva asemănător. - Urmată de Bucovina... - Un alt eveniment epocal, pe 28


noiembrie 1918. Şi chiar dacă la Congresul General al Bucovinei s-a decis unirea pe vecie cu patria mamă, vecia unirii noastre a durat doar 22 de ani. Nu se ştie când vor fi lichidate aceste consecinţe. - Doar sperăm, deocamdată. Şi


ne amintim de oameni lichidaţi de ruşi, de NKVD, la Fântâna Albă. - Acolo, a fost un Katin


românesc, ca şi la Lunca - 7 februarie 1941, când sute de români care încercau să treacă Prutul au fost împuşcaţi şi aruncaţi sub gheaţa râului. Erau mulţi tineri, mulţi de vârsta ta, care nu au recunoscut graniţa impusă de Ultimatumul Sovietic - şi bine au făcut - încercând să treacă în România. La Prut îi aşteptau ruşii - asta în urma unor denunţuri făcute de trădătorii noştri, că de ei nu am dus lipsă niciodată. Vina celor ucişi era că vroiau să părăsească raiul comunist. Am văzut recent acte cu condamnări din acea


ca academician român, calitate pe care, după părerea şi a mea, o meritaţi deplin, ea încununând o muncă asiduă şi o bătălie îndelungată. - Nu v-am vorbit despre asta


pentru că nu ne-am întâlnit. Faptul acesta, care mă onorează foarte mult, nu s-a întâmplat la cererea mea. Intrarea în Academie se face pe baza unor recomandări pe care le fac instituţiile Academiei Române sau membri actuali. Eu mă număr printre membrii de onoare datorită faptului că unul dintre locurile care au fost repartizate pentru nordul Bucovinei s- a eliberat prin regretabila moarte a distinsului profesor universitar, poet, Grigore Bostan. Atunci s-au făcut recomandările necesare pe care le-a semnat acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, Institutul "Bucovina" de la Rădăuţi, condus de eminescologul Dimitrie Vatamaniuc. Având aceste recomandări, am depus ce mi s-a cerut, un dosar cu bibliografia şi lucrările mele. Am adunat cărţile tipărite, prefaţele lor, eseurile pe care le-am scris, date despre activitatea culturală pe care am desfăşurat-o şi le-am depus la secţia de Filologie. Examinarea lor a durat patru ani, apoi candidatura mea s-a supus la vot. E complicat. Un mare chirurg român, Irinel Popescu, membru al Academiei din Franţa, doctor Honoris Causa la mai multe


63


perioadă în care se scria că erau pedepsiţi pentru că au încercat să părăsească patria sovietică, trădând cauzele ei. - Deci, viaţa atâtor români a


depins de modul în care a trecut pe hartă creionul dobitocului sovietic suprem. - Au depăşit şi crea ce marcase


creionul. Depăşiseră chiar Mecca neamului românesc, mănăstirea Putna. Noroc că acolo armata română s-a împotrivit şi i-au respins pe ruşi. - Nu mi-aţi spus cum vă simţiţi


Universităţi din occident, nu a devenit membru corespondent al Academiei Române. - Eu cred că meritaţi acest titlu


de academician şi pentru neobosita şi inspirata dumneavoastră luptă cu ocupantul slavon. Am fost acolo, am văzut. - Da, dar în lupta aceea nu sunt


sigur, sunt cu scriitorii pe care i-am menţionat şi a tuturor românilor bucovineni. De unul singur nu faci nimic. La primul congres, din cele patru pe care le-am organizat cu Fundaţia Culturală "Casa Limbii Române" pe care o conduc de mai mulţi ani, am avut pe ordinea de zi cele mai stringente probleme ale fiinţei noastre naţionale, ale existenţei noastre acolo. Meritul nu este numai al meu, ci şi al colegilor mei, al intelectualilor din Bucovina.


- Doream să ajungem la acest


subiect pentru a ne spune dacă s-a schimbat ceva în atitudinea ocupantului. Totuşi, acum, aceştia vorbesc cu un academician român! - Eu fac ceea ce am făcut, chiar


având şi acest titlu care mă onorează foarte mult. Încerc să fiu mai puternic, să lupt cu mai multă hotărâre de caracter pentru ca obiectivele care stau în faţa fiecărui român din Bucovina de Nord, de a promova valorile noastre naţionale, de a păstra patrimoniul nostru care există acolo să aibă succes. Fac tot posibilul ca să corespund acestui titlu. De schimbat ce se poate schimba? Nu am nevoie de nimic de la şefii de acolo, să-şi schimbe atitudinea faţă de mine. Nu şi-au schimbat-o, precum nici eu nu mi-o schimb faţă de ei. Am aceeaşi atitudine refractară faţă de politica pe care o promovează, de politica de deznaţionalizare. Situaţia e că titlul mă ajută. - Dar nu luptă în locul dvs. - Aşa e. Îmi dă o anumită


prestanţă, tărie, siguranţă şi obligaţie ştiind că am în spatele meu cel mai puternic for cultural, ştiinţific, spiritual. Cu lucrul acesta mă mândresc şi mă simt puternic. _______ Foto: Vasile Tărâţeanu, înconjurat de scriitori şi oameni de cultură, la Casa memorială „Nichita Stănescu”, 30 martie 2013


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88