Aceasta este alegoria, dar Faust, personajul-simbol din


poemul cu acelşi titlu de Iohann Wolfgang Goethe, întruchipează setea de cunoaştere şi aspiraţia spre perfecţiune, care dă sens vieţii omului aflat mereu în căutarea absolutului. Renunţând la bucuriile vieţii şi muncind numai pentru descoperiri în domeniul ştiinţei, bătrânul doctor, la sfârşitul vieţii, e deprimat şi nefericit, conştient de limitele posibilităţilor de cunoaştere. După zbucium şi îndelungi căutări, Faust se prăbuşeşte treptat, în opoziţie cu Wagner, personajul caricaturizat, care se simte bine şi între chingile mediocrităţii, atât de frecvente şi de comode. În disperarea sa, Faust se


luminează doar la gândul sinuciderii, ca unică soluţie a salvării sufletului său, hărţuit şi strivit de dezacorduri, învăluit de neputinţa eliberării spiritu- ale. Personajul e convins că „ un câi- ne n-ar putea să mai trăiască aşa‖. Dar, când să soarbă otrava,


Clopotele de Paşti şi bucuria de afară îi amintesc de fericita perioadă a copilăriei şi-i transmit fiorul dorinţei de a trăi, amplificat de energia conta- minantă a mulţimii vesele, care aduce „Urări de sănătate celui vrednic, ca să mai poată îndelung s-ajute‖. Clopotele de Paşti l-au oprit pe


Faust din poemul lui Goethe de a înfăptui păcătosul gest al sinuciderii, plănuit într-un moment de disperare, când, bântuit de contradicţii şi nepu- tinţe, îşi recunoaşte înfrângerea în fi- nalizarea preocupărilor lui de o viaţă. Bucuria existenţei se împleteşte


cu dorinţa de a cunoaşte, care îi am- plifică lui Faust zbuciumul lăuntric. În asemenea momente de derută, apare Mephisto, care exploatează dorinţa de a trăi, reînviată în bătrânul doctor. PACTUL CU DIAVOLUL, înrudit cu Lucifer, îngerul căzut, devenit inamic al omenirii, îl pune pe Faust în diferite ipostaze, dar nu-l subjugă. În final, Mephisto este învins şi pierde pariul cu Dumnezeu privind convertirea lui Faust. Strategia diavolească de câştigare a sufletului derutatului doctor este anulată de solidaritatea lui Faust cu oamenii şi cu bucuria de a descoperi sensul profund al existenţei, căci actul creator îi asigură mântuirea. *


MOTIVUL PACTULUI CU DIAVOLUL, fie pentru o laşă rezolvare a disperării omului strivit de neputinţe, fie în deşertăciunea luptei pentru putere şi avere a altora, se repetă în cotidianul existenţei noastre efemere, în alte circumstanţe şi având nebănuite faţete. Clopotele Crăciunului, vestind


pentru români NAŞTEREA din 1989, se împletesc cu cele de Paşti, vestind anual ÎNVIEREA speranţelor de mai bine, a unor împliniri, înainte sufocate şi înăbuşite, dar care par a aluneca acum pe toboganul rătăcirilor, care schimbă morala şi reperele valorice ale neamului nostru mult-încercat. Mulţi dintre cei aleşi sau numiţi să-şi pună priceperea şi energia în slujba semenilor, pentru binele general, s-au lăsat ispitiţi de poleiala amăgitoare a ofertelor şi posibilităţilor diavoleşti ale unor oportunităţi. Şi iată cum Mefistofel, metamorfozat în nebănuite chipuri şi conjuncturi, a continuat să încurce iţele celor care acţionează din neştiinţă sau cu bună ştiinţă şi, din urzeala binelui general aşteptat, a înnodat firele, spre a spori pânza avantajului personal în defavoarea celor mulţi, votanţi cu încredere şi speranţă. Vidul spiritual şi ascensiunea


materială a unora a contribuit la sărăcirea şi dezamăgirea multora, dintre care unii au căzut uşor în vicleana soluţie diavolească de a abandona lupta, luându-şi bunul cel ______________________________


Ferestre OCHIUL LUI DUMNEZEU


Poate nu sunt eu acesta, poate aceasta nu-i umbra mea, tocmai când trec peste ape, ca şi cum aş sângera din rănile închise, în care-ai stat cândva.


Poate că nu aici e Babilon, poate că acesta nu e sânge, ci cuvântul meu când plânge, din ochiul lui Dumnezeu.


Frankfurt am Main, 13 octombrie 2012 NICOLAE BĂCIUŢ


mai de preţ : viaţa. Şi totuşi, speranţa menţine


dorinţa de a trăi... Poate că ar trebui să înţelegem mesajul stimulativ din declaraţia îngerilor, ca mesageri ai Divinităţii, din actul al IV-lea al poemului lui Goethe, că: „ Acela care se străduieşte şi trăieşte străduindu- se îşi poate câştiga salvarea...‖ Oare în acest an, CLOPOTELE


DE PAŞTI vor salva sau vor înnămoli suflete? Poate, totuşi, Praznicul Învierii Mântuitorului ne va întoarce cu faţa înspre Dumnezeu, poate că vom înţelege cu toţii, cei de Sus şi cei de Jos, semnificaţia cumplitului sacrificiu pe Drumul Crucii, că păstrându-ne sufletul şi conştiinţa curate, am putea deveni Prometei, învingându-i pe Zei. Clopotele de Paşti ne vor aminti


că adevărata frumuseţe şi bogăţie este în noi şi nu în afara noastră, că binele va rodi doar respectând morala creştină, doar dacă nu ne vindem sufletul, pactizând cu Diavolul, care, cu ingeniozitate şi cu nebănuită viclenie, mizând pe slăbiciunile noastre, ne încearcă rezistenţa... Cea mai cumplită povară, care naşte disperarea, este pierderea sufletului amăgit de întunericul conştiinţei... Aşadar, să auzim dangătul


melodios al Clopotelor de Paşti şi să ne lăsăm pătrunşi de misterul divin al Învierii ...


Dimineaţă albastră, acrilic pe pânză 3 LIVIA FUMURESCU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88