minereurilor din care sunt alcătuite straturile. Nu ştiai ce aveai de adimirat mai


(IX)


(Marile Chei ale Coloradoului) Tot cu avionul, pornind din Salt


Lake City spre Grand Canyon de Colorado, în Arizona. Grand Canyon a fost explorat întâia


oară între anii 1869 – 1872, de John Wesley Powell, director la “Geolo- gycal Survey”, din Statele Unite. Din Las Vegas, schimbăm avionul,


pentru cel ce ne va duce la Grand Canyon. Doamna şi domnişoara R., soţia şi


fiica directorului Companiei de avioane din Grand Canyon, au ţinut să ne întâmpine la Las Vegas. Am fost foarte măguliţi de această atenţie. Ne dădeau tot timpul felurite explicaţiuni. Călătoria începea deci sub un foarte bun auspiciu. Doamna R. ne-a spus că primul pilot, domnul Campbell, e cunoscut ca unul dintre cei mai buni piloţi din Statele Unite. Timpul ne-a arătat că doamna R. nu exagerase. Grand Canyon este o minune între


minuni, gigant, înfricoşător, uimitor. Dacă Yellowstone Park te desfăta


tot timpul şi te înveselea prin toată at- mosfera lui, în Grand Canyon te mi- nunai, admirai, rămâneai chiar fără suflu în faţa măreţei naturi, dar te şi îngrozeai cum au putut fluviile să fră- mânte atât de grozav pământul şi să a- jungă în aşa profunzimi. Malurile Co- loradoului ating în unele locuri o înăl- ţime de peste 2000 (două mii) metri. Am zburat două ore deasupra


acestor chei (zise Canyone). Cât prindeai cu ochiul numai munţi rupţi de ape. Tot platoul este tăiat de crăpături adânci; tranşee profunde săpate de falnicul Colorado şi de afluenţii lui. În drumul lor spre Pacific, apele au tocit şi ros munţii cu măiestrie; în unele părţi, stâncile apar ca blocuri mari de case sau în chip de catedrale, în alte părţi se desprind coloane enorme de temple începute sau năruite de timp. Natura nu s-a ostenit numai să dăltuiască frumos munţii, dar şi să-i coloreze minunat. De sus şi până jos, fiecare 50 până la 200 metri înălţime, au diferite nuanţe de verde, cenuşiu, mai multe tonuri de roşu şi alb. Culoarea şi-o datoresc


întâi. Treceam de la o fereastră la alta a avionului, pentru a nu pierde nimic din frumuseţea apocaliptică. Era măreţ ! Uitasem cu desăvârşire de frică ; nu mă mai întrebam ce vom deveni, unde aterizăm dacă ne lasă motoarele. Şi pentru ca impresia să fie şi mai puternică, cu zece minute înainte de sosire, ne trezim în ceaţă deasă. Abilul pilot o înconjoară, apoi aterizăm foarte lin. Aeroportul este departe de hotel.


Ne-a trebuit o jumătate de oră până la “El Tovar”. Drum poetic, prin păduri de pini şi mărginit de flori galbene. În jurul hotelului şi în toată regiunea, un parfum suav, răspândit de un arbust întâlnit de mine numai acolo. Interesându-mă, aflu că vegetaţia Munţilor Stâncoşi are două specii de arbuşti numiţi “artemisia”, (armoase, în franţuzeşte) şi sages (sauges), exalând un miros puternic de camfor sau terebentină. Se spune că prieşte ftizicilor. Bănuiesc că parfumul ce ne urmărea în Grand Canyon venea de la aceste specii de arbuşti. Explicaţia exactă n-am putut-o avea. În anul 1540, un grup de 12


spanioli, mergând spre Vest, doreau să traverseze fluviul Colorado pe aici. N-au reuşit, pentru că acest fluviu este mult prea vijelios. Erau primii albi sosiţi printre indieni. Pe şeful lor îl chema Pedro de Tovar. În amintirea acestei expediţii s-a dat numele hotelului “El Tovar”. De pe terasa hotelului, situată la


marginea malului, ai o privelişte neîn- chipuit de frumoasă. Vezi la mari de- părtări şi până în adâncimea abisului. Colorado, unul dintre cele mai mari


fluvii ale Pacificului, la început poartă numele de “Green River”, trece sub un viaduct al drumului de fier “Union Pacific”, îşi face loc printre Munţii Uintah, se reuneşte cu râul “Grande” şi numai după aceea i se dă numele de Colorado de Vest, pentru a-l deosebi de Colorado de Est, un fluviu al Texasului. Colorado, după ce părăseşte Cheile, curge de-a lungul unui deşert pentru a sosi la Pacific pe o lăţime de un kilometru, dar cu o adâncime de numai 3 (trei) metri. Colorado are multe chei, numite Cataract, Narrow, Marble Canyon. Nu zburasem deasupra celui mai cunoscut, „Grand


65


(Casă indiană, desen de ing. Constantin I. Motaş,1936).


______________________________ Canyon”, lung de 350 kilometri. Platoul pe care ne găseam este


centrul lui „Grand Canyon”. Americanii au transformat şi acest platou în Parc Naţional. Cheile (Canyon) cele mai strâmte


se găsesc în preajma hotelului. Sus, de la un mal la altul, sunt între 12 – 20 kilometri, iar platoul are o altitudine de 2100 m, aerul este răcoros şi vegetaţia bogată. Pentru geologi, o vizită la Grand


Canyon este şi foarte instructivă, în formaţiunile malurilor întâlneşti toate erele de la începutul pământului şi până azi. Erele pot fi bine studiate în straturile regulat suprapuse. Regret că nu cunosc geologia,


pentru a înţelege mai bine pe marele geolog şi Prix Nobel, profesorul Termier. În „La joie de connaître”, el scrie un articol despre „Le Grand Canyon”. Câtă dreptate are Termier când scrie: „Vous qui me lisez et qui sentez vivre en vous una âme d‟artiste ou de poète, hâtez-vous d‟aller voir le Canyon de Colorado. Hâtez-vous. Plus tard, il scrait top tard”. Acum îl poţi admira măreţ şi splendid, în singurătatea lui; nefiind decât două hoteluri, sunt puţini excursionişti. Te poţi coborî şi până la fluviu, pe


drumul destul de bun, pe jos sau călare. N-am făcut această excursie mult prea obositoare, ne trebuia şi prea mult timp, iar noi nu-l aveam. Ne-am plimbat însă cu automobilul pe platou. Şoferii


costume de cow-boy, cu pălării mari, contribuiau şi ei la pitorescul locului. Într-un loc mai nimerit, au construit


un turn rotund, aidoma vechilor tu- rnuri de pândă ale indienilor, foarte reuşit, puteai să juri că e vechi, până şi vatra din sala mare de jos nu lipsea, iar nouă ne amintea vetrele româneşti. De la ferestrele turnului, priveam printr-o parte munţii şi văile Coloradoului; în partea opusă, ochiul îţi aluneca pe nesfârşitul deşert al Ari- zonei. Urcând o mică scară în spirală, ajungeai în vârful turnului. În depăr- tare se zăreau locuinţele indienilor, zidite în malurile Coloradoului. Ediţie îngrijită de M.N.RUSU


îmbrăcaţi în


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88