voinței de artă Reeditarea operei istoriologului,


altfel spus, a gânditorului întru lucra- rea spiritului istoric – în linia, la noi, a lui N. Iorga ori Gheorghe Brătianu, aiurea a francezilor de la Analles, a lui F. Braudel etc. – e vorba de eminentul Mihai Gramatopol, stins de tânăr, în plenitudinea duhului creator, se întregește astăzi, prin grija soției savantului, prof. Viorica Gramatopol, cu încă o piesă fundamentală, Arta Imperială a epocii lui Traian (Editura Transilvania Expres, Brașov, 2012, urmată, după un an, la aceeași editură, spre o mai largă difuziune, de versiunea în englezește, Imperial Art in the Age of Trajan, translated by Ioana Zirra /and/ Additions to the English version Magda Teodorescu). Deși după însăși mărturisirea au-


torului, culturii și, în particular, artei Marelui Imperiu Roman li s-a acordat de-a lungul veacurilor ,,o maximă și susținută atenție”, impozanta carte din 1884 a lui Mihai Gramatopol era menită a împlini totuși o impardo- nabilă lacună: se cerea, în consecință, repunerea în discuție, deodată cu re- ordonarea și interpretarea iconografi- că (decorațiunea sculpturală, meto- pele) ale unui moment esențial din, ca să zic așa, întruparea, în ținuturile da- nubiano-pontice, a spiritului traianic, Monumentul de la Adamclisi. În 1982 se împlinea – ne amintește într-o pre- cuvântare la volum ilustrul savant - ,,începerea de către Grigore Tocilescu a săpăturilor la Monumentul triumfal de la Adamaclisi, cel mai mare și mai bine conservat obiectiv de acest gen al arheologiei romane” - un prilej pri- vilegiat, crede Mihai Gramatopol, de a oferi contemporaneității cheia ,,în- țelegerii mai profunde și mai circum- stanțiate a întregii arte traianice, a pătrunderii mobilurilor ei sociale și politice, a decriptării unei ideologii, a unor motivații filosofice, a unei at- mosfere culturale și a comporta- mentului clasei politice romane față de evenimentele care au remodelat Principatul la cumpăna a două secole. ,,De tot intersul vor fi apoi, în com- punerea lucrării gramatopoliene, co- mentariile privitoare la originea Mo- numentului și la înrudirile artistice ale acestuia cu celelelate ,,complexe arhi- tectonico-plastice ridicate de Traian”. Descripția, fenomenolgia sunt în- soțite necontenit în cartea lui Mihai


(Kunstwollen).


Aceasta pentru că tocmai conceptul în cauză, ne încredințează savantul, va caracteriza și va opera în ,,arta imperială în general și /în/ cea a vremii lui Traian în special”. Ediției princeps, din 1984, tipă-


______________________________ Gramatopol de viziunea teoretică, de procesarea cu ustensil filosofic a ima- ginilor, a constructului sculptural și arhitectonic, a formelor plastice. Isto- riologul e, de pildă, preocupat de as- pectul metodologic, de veșmântul idiomatic al cercetării științifice, de limbaj. E la curent cu limbajul mate- matic, căruia îi recunoaște universa- litatea, puterea de abstractizare, e convins însă, într-o bună tradiție filo- sofică, spre a-l cita din nou, că ,,lim- bajul trebuie să fie o emanție a unei ontologii subiacente și nu un cod de traducere aplicat acesteia din exte- rior”. În absența unei limbi proprii a duhului lucrurilor, în cazul supunerii cercetării, a istoriei artei doar la in- vestigații așa-zicând pozitiviste (,,cla- samente”, factologie numeroasă etc.), truda oricărei construcții ori recons- trucții în caz e menită ratării. Mihai Gramatopol scrie în acest sens în chip memorabil: ,,O realitate care nu și-a găsit limbajul sau care nu și l-a dezvoltat în mod adecvat riscă, în ciuda bogăției materiale a dome- niului, să nu se înscrie ca știință în ordinea spiritului”. Fiind vorba de Monumentul


triumfal de la Adamclisi, una dintre chestiunile ridicate de această capodoperă imperială este aceea a narativității, Mihai Gramatopol înregistrând, cu aplicată erudiție, comentariile și ipotezele de travaliu ce i s-au consacrat, trecând în temă de la un specialist de azi în naratologia artei antice, precum P.H. von Blackenhagen, la, de exemplu, vienezul Alois Riegl, cel care pune capăt evoluționismului lui Winckel- mann, insistând apoi asupra carierei (îndelungată) în estetică a conceptului


42


rită la ,,Meridiane”, incompletă ,,din lipsă de spațiu”, (cum ne avertizează Viorica Gramatopol), editorul prezen- tei lucrări i-a adăugat capitolul ex- clus, intitulat sugestiv, Aulic și Im- perial. Într-un Argumentum I, aceasta reface cu minuție și acribie geneza remarcabilei opere gramatopoliene, cu punctul de inițiere fixat la 1973, ,,când lui Mihai (notează Viorica Gramatopol) i-a apărut studiul Artizanal și provincial în arta romană (Studia II, pp 260-277)”. Reproduce aci și următoarea notă a autorului ce explicitează structura și motivația teoretico-filosofică a operei: ,,Trofeului de la Adamclisi, Coloanei de la Roma, artei traianice și contextului ei cultural i-am dedicat o carte, Arta imperială a epocii lui Traian, București, Meridiane, 1984. Demonstram acolo că metopele Mo- numentului de la Adamclisi, dedicat lui Marte răzbunătorul, reprezintă pe hemiciclul nordic sângeroasa bătălie de pe platoul dobrogean, iar pe cel sudic, cel de-al doilea război dacic (105-106), care constituia răzbunarea înfrângerii de la Adamclisi ce a de- terminat respectivul război, nepre- văzut de Traian. Am dat și prima seriere logică a metopelor...,,. Capitol fundamental, Aulic și


Imperial nu doar reechilibrează compoziția eminentei lucrări a lui Mihai Gramatopol, dar conchide asupra viziunii istoriologice moderne (îndeobște în domeniul istoriei și filosofiei artei) a savantului: ,,Arta epocii lui Traian reprezintă apogeul celui de-al doilea termen al bipo- larității aulic-imperial. Și cred că reiese din ce în ce mai clar faptul, așa cum am spus la începutul acestor rânduri, că arta romană imperială, datorită explicabilului ei eclectism, nu o putem judeca și mai ales înțelege decât prin prisma acestui structu- ralism critic cu adânci rădăcini în filosofia europeană a artei pe care va trebui în mod perpetuu să-l ali- mentăm și să-l susținem cu elemente concrete ale bazei social-politice și ale curentelor al căror epifenomen este”.


A. I. BRUMARU


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88