cunoscut clivajul dintre manifes- tările artistice şi marile descoperiri ştiinţifice ca fiind expresia unui antagonism ireconciliabil. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă, asemeni artiştilor, recunosc existenţa manifestării divine în viaţa noastră. Cum receptezi acest aşa-zis antagonism, privind în congruenţa aceluiaşi rezultat, dintr-o polaritate diametral opusă? – Înainte de a fi scriitor,


cercetător, artist,…. fiecare este om şi, mai mult sau mai puţin, crede într- o forţă divină, supranaturală. Este interesant de observat experienţa oamenilor cu religia, ce a ajuns să însemne religia pentru mulţi. Cred că, până la un punct, ştiinţa şi religia se împacă bine. În secolul 21, oamenii privesc religia într-un mod diferit perioadelor anterioare, iar ştiinţa a înlocuit convingerile puternice despre misterele religiei, materialismul a devenit mai important în vieţile multor oameni. Nu au dispărut însă religiile puternice în care practicanţii îşi dedică viaţa lor practicilor spirituale. Se pare că, asemeni culturii,


practicile religioase sunt dependente de aspectele sociale, de regiunile geografice, de diferite elemente prezente, de anumiţi factori. -Printre altele, ştiu că ai fost


prezentă cu câteva lucrări personale la o expoziţie în Extremul Orient, în Japonia. Poţi să ne relatezi câte ceva despre acea prezenţă a ta la acel eveniment? – Se întâmpla în 2004, când am


fost selectată să particip la o expoziţie româno-japoneză alături de alţi artişti români, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, la Tokyo Metropolitan Art Space. Rămâne ca un eveniment im- portant în cariera mea artistică, la în- toarcerea lucrărilor primind şi catalo- gul în care, cu bucurie, mă aflu şi eu. -Multe dintre tablourile tale au


adăstat déjà în colecţii particulare în lume. Cum se vând tablourile dincolo de fruntariile României? Se poate trăi numai din „lumina” şevaletului? – Este un subiect despre care nu-


mi place să vorbesc, consider arta o formă de a fi, de a comunica, de a gândi. Bineînţeles, este bine când contemplatorii înţeleg dincolo de suprafaţa unui obiect de artă, când înţeleg valoarea mesajului unui obiect de artă şi ajung să şi-l dorească într-o


colecţie privată sau atunci când înţeleg importanţa de a susţine arta. -Eşti membru a Uniunii Artiş-


tilor Plastici (U.A.P.) din România, al Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici (A.I.A.P.) şi al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (A.R.A.S.A.). Aceste apartenenţe profesionale


îţi


facilitează / uşurează prezenţa pe simezele internaţionale, ori „greul” pică tot în spinarea ta? – Toate acestea au venit ca


rezultat al pregătirii mele, al seriozităţii cu care m-am dedicat acestui domeniu. Nu le consider niciun avantaj, dar nicio povară. Invitaţiile de a fi prezentă pe simezele din ţară sau cele internaţionale vin de la sine, ca o recunoaştere a meritelor mele. Faptul de a mă menţine sus şi dorinţa de a-mi face cunoscut mesajul artei mele mă implică mai mult, acestea atrăgând după sine nu doar satisfacţii spirituale, ci şi materiale. -Ce alte „orizonturi” pros-


pectezi acum, ce mai „pui la cale”? –Pregătesc o nouă expoziţie. Este


vorba tot de un „orizont” plastic. Nu sunt superstiţioasă, dar obişnuiesc să dau detalii despre expoziţiile la care particip după aceea. Nu-mi place să mă laud cu proiecte la viitor. -Dragă Luminiţa, revista


„Vatra veche” îţi urează o „petrecere” luminoasă prin viaţă şi rodnicie artistică, întru luminile artei şi pacea lumii. – Aceleaşi gânduri vi le dăruiesc


şi eu şi vă mulţumesc din suflet pentru faptul că-mi trimiteţi lunar revista dumneavoastră în format electronic. De altminteri, la noi în casă revista “Vatra veche” poposeşte de mulţi ani. Tatăl meu, poetul Ioan Gliga, era un împătimit lector al revistelor “Astra”, “Vatra” şi “România literară”. Toată stima pentru domnul Nicolae Băciuţ, care a revigorat spiritul adevărat al „Vetrei” lui Romulus Guga şi al străluciţilor ei înaintaşi: Ion Slavici, Ion Luca Caragiale şi George Coşbuc. „Vatra veche” de acum devine, de la număr la număr, un adevărat reper al culturii noastre contemporane. Vă felicit! ______ Acesta e ultimul gest publicistic pe care Eugen Axinte l-a făcut pentru revista ―Vatra veche‖, de care se ataşase cu devotament şi entuziasm, ca în tinereţe, atunci când a intrat în echipa ―Echinoxului‖ clujean.


7


Sabia zămislirii asupră-mi va sta. Colbul, adânc. În el piciorul ţi-l scaldă căci paşii noştri se vor cerne peste cântarele uitării


dar, mai ales, ascultă clipa rătăcită pe sipetele grele din care timpu-a curs câmpiile din vaier le vom slăvi cu cântec...


E timpul când visarea-şi topeşte în flaute de umbră, iar şirul contopirii îşi mistuie cântarea.


O, sta-vom sub punţile veghei să dăm ascultare tăcerii ce zace pe lespedea mută.


HAVUZURI STRĂVECHI


Dau nopţile-n pârg. Vâsleşte în apa memoriei un cântec de sihle.


Ca un gest de intimitate – umbrele... de tihna aceasta vânat, păinjenişul ce-mi stă împotrivă.


Stau sori pe răzoare, ca iezii când pasc vraja stelei


târziu, trag la ţărmuri de frig şi-n dunga tăcerii ascult


o şoaptă străbate. Şi rostu-i de taină-l încerc.


Floarea de măr şi umbra măslinului se arată în pace. Celelalte – toate câte sunt – stau mărturie.


Doar memoria, numai ea înalţă ovaţii…


Ascultă. Vieţile noastre scânteiază în strunele harfei.


EUGEN AXINTE


SUB PUNŢILE VEGHEI


Te uită! Rostirea cenuşii s-alege în somn plutesc heralzii nuferi


e timpul să dăm ascultare tăcerii ce zace pe lespedea sură.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88