P A G I N A 96


G E O G R A F U L


Theories of Development. Contentions, Arguments, Alternatives Autori: Richard Peet & Elaine Hartwick


New York, Guilford Press, 2009, xii şi 324 p., ISBN 978-1-60623-065-7 Într-o lume în care deciziile politice par tot


mai mult rezultatul câtorva școli de gândire ştiinţifică, autorii R. Peet şi E. Hartwick ne propun în „Theories of Development” să reflectăm critic la teoriile ştiinţifice ale dezvoltării. Acest demers trebuie privit în evoluţia istorică, conceptuală şi parţial determinată spaţial a teoriilor respective, care nuanţează puternicele transformări din ultimii 20 de ani. Plecând de la ediţia I, scrisă în 1999, şi având la bază cadrul oferit de Global Capitalism (1991), R. Peet prezintă critic evoluţia paradigmei dezvoltării, fiind ajutat în capitolul 7 de E. Hartwick. Rezultatul este o nouă carte care mai păstrează doar urme ale precedentelor. Cartea este o istorie a dezvoltării şi a înţelegerii diverselor ramificaţii pe care conceptul le-a dobândit începând din etapa Iluministă a dezvoltării ştiinţei şi până în prezent. Însumarea teoriilor de dezvoltare specifice gândirii occidentale reprezintă motivul pentru care orice cercetare care vizează implementarea deciziilor de îmbunătăţire şi restructurare economică trebuie să aibă în vedere aceasta carte. Deși ne atenţionează încă de la început


(pag. 3-4) asupra înţelegerii complexe, contradictorii şi disputabile, chiar la nivelul celor mai bune aspiraţii ale omului şi omenirii, autorii îşi asuma o poziţie riscantă pe parcursul celor peste 300 de pagini de prezentare şi critică a teoriilor. Ei încearcă să fie imparţiali în prezentarea critică a celor mai multe teorii, însă se lovesc chiar de ceea ce au au subliniat la început: dezvoltarea este „subiect al celor mai intense manipulări” (pag. 4). Astfel se poate observa critica prea accentuată a anumitor teorii, în special a celor neo-liberale şi poziţia partizană faţă de altele. În plus, pe parcursul cărţii se inserează, tot mai bine argumentat, ideea necesităţii celei mai bune alternative (dintre toate relele – subliniere omisă sau neevaluată din majoritatea studiilor) – democraţia (Aristotel, 2001). În opinia autorilor


„democraţia,


emanciparea, dezvoltarea şi progresul sunt principii bune ale modernităţii [...] corupte de forma socială luată de modernitate – capitalismul” (pag. 280). Fără însă a aprofunda şi etapele conceptului de dezvoltare în gândirea


antică, considerând ca el a apărut doar în secolul al XVIII-lea, şi folosind doar parţial lucrările aparţinând gândirii est-europene şi asiatice, autorii reuşesc să contureze un ansamblu unitar pentru perioadele şi spațiile avute în analiză. De aceea, atitudinea deschisă şi limitarea la emergenţa paradigmei în spaţiul occidental facilitează descoperirea continuă a sentimentelor de bucurie în citirea cărţii pentru înţelegerea istoricului conceptului de dezvoltare, stimulaţi fiind de perspectiva critică. Cum aceste elemente pot fi observate încă de la început, din introducere şi prefaţă, lectura cărţii permite să folosim textul ca bază pentru analize critice de detaliu, ca suport reflexiv al dezvoltării şi prin intermediul lor să putem deprinde câteva dintre tehnicile de critică modernă. Structura cărţii vizează 3 mari părţi,


reflectând cadrul de critică al teoriilor de dezvoltare prezentate în cele 7 capitole corespunzătoare, plus capitolul introductiv. Fiecare dintre acestea au subcapitole bine integrate. Astfel organizată, cartea oferă şi o excelentă latura orientativă, fiecare structură putând fi uşor urmărită evolutiv şi permiţând reflecţia asupra părţilor mai dificile pe care şi autorii le anticipează, ei încurajând „citirea şi recitirea, reflexia/gândirea şi comunicarea până când le înţelegi” (pag. 19). Capitolul 1 este dedicat argumentării


principalei teze a prezentei cărţi. Dezvoltarea nu mai trebuie să fie supusă intereselor de moment date de abordarea ştiinţifică subiectivă a celor care deţin puterea (persoane, grupuri de interese, organisme internaţionale etc.). Aceasta trebuie abordată critic de fiecare persoană în parte, doar împreună putându-se atinge ţelul menţionat de autori: „o viaţă mai bună pentru toţi” (pag. 1). Teorii convenţionale reprezintă grupul de


patru capitole care formează prima parte a cărţii. Pe parcursul celor 3 capitole concentrate pe teoriile clasice şi neoclasice, pe evoluţia gândirii dezvoltării începând cu abordarea keynesiană şi până la cea neo-liberală, pe abordarea dezvoltării din prisma fenomenului de modernizare se regăsesc principalele repere teoretice. Acestea sunt nuanţate de


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100