P A G I N A 80


(1) Aspecte constatative generale rezultate din lectura Legii


Profesorii de geografie din România pot


constata că între forma actuală a Legii Educaţiei Naţionale (LEN) şi aspiraţiile legitime minimale ale acestora referitor la propria disciplină şcolară, formulate în mod individual sau sub formă asociativă (propuneri tipărite în două reviste şi postate pe site-ul Societăţii de Geografie şi al Asociaţiei Geografilor, sau transmise MECTS şi Parlamentului, cu diferite ocazii) există diferenţe foarte mari. Acestea pot fi rezumate prin ideea că geografia are o poziţie marginală şi aproape nenominalizată în cuprinsul LEN, ceea ce poate induce semne de îngrijorare justificate referitoare la disciplina noastră şcolară. În prezent, profesorii de geografie din


învăţământul preuniversitar pot să identifice anumite domenii de interes prioritar, precum şi posibilităţi de dezvoltare ulterioară, astfel încât, într-o anumită perspectivă şi conjunctură nouă, poziţia geografiei să poată fi ameliorată. În primele articole din Lege (1, 3, 4) sunt


evocate elemente educaţionale de reper, pentru care geograf ia are disponibi l i tăţ i corespunzătoare: apartenenţa la UE şi procesul de globalizare (art.1), identitatea naţională (art. 3), competenţele ca finalităţi educaţionale etc. Articolul 14 prevede ca, în anumite


domenii de politică educaţională, MECTS va proceda la „consultarea asociaţ i ilor reprezentative ale profesorilor”, ceea ce deschide posibilitatea ca orice iniţiativă a geografilor să fie prezentată într-un mod coerent forurilor respective. În ceea ce priveşte reperele posibile ale


unui viitor plan – cadru de învăţământ, există mai mult indicii indirecte care exprimă într-un mod implicit intenţiile legiuitorului. Acestea se referă la menţionarea următoarelor discipline obligatorii în trunchiul comun: limba română (art. 10/2), religia (18/2), educaţia fizică (68/2), TIC (3), la care se adaugă: a) disciplinele obligatorii care sunt


prevăzute în evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a: matematică şi ştiinţe şi o limbă de circulaţie internaţională (art. 74/5), b) disciplinele obligatorii pentru BAC (două


limbi străine, precum şi cele de profil). O sumară corelare a celor menţionate mai


sus cu referirile din Lege privind numărul maxim de ore în planul de învăţământ (25 ore în gimnaziu, 30 în liceu, conform art. 66/1) duce la


G E O G R A F U L


constatările corespunzătoare privind celelalte discipline nenominalizate. Astfel, la gimnaziu, numărul de ore din TC


pentru disciplinele obligatorii (limba română, religie, educaţie fizică, TIC, matematică, două limbi străine, ştiinţe, în total 20-22 ore) raportat la numărul maxim de ore posibil (25 ore), lasă resurse de timp foarte mici pentru alte discipline nenominalizate (geografie, istorie, educaţie civică, muzică, desen, tehnologii, eventual consiliere şi orientare). Eventuala obligativitate a educaţiei civice şi istoriei (pentru proba orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor sociale şi civice de la sfârşitul gimnaziului) reduce şi mai mult timpul alocabil. În mod similar, raţionamentul se poate


extinde şi la învăţământul liceal. Pentru învăţământul profesional nu se va pune problema existenţei unor discipline teoretice similare celor din fosta rută SAM (cum a fost şi cazul geografiei). Este foarte interesant că, în articolul


referitor la componentele Curriculumului Naţional (art. 64 şi următoarele) se fac referiri frecvente atât la discipline şcolare, cât şi la domenii de studii, ceea ce lasă să se întrevadă posibile compactări disciplinare, sugerate de ceea ce s-a realizat până în prezent, cel puţin în intenţie, în cazul ştiinţelor (clasele III – IV şi ciclul liceal superior, profil uman). Menţionarea geografiei ca parte a probei


transdisciplinare de BAC pentru profilul filologie (art. 77/4), împreună cu alte discipline şcolare (istorie, ştiinţe sociale) sugerează că, cel puţin la acest profil, ar fi posibilă menţinerea geografiei până în ultima clasă de liceu. Absenţa oricăror referiri în cazul profilului


real, filierelor tehnologică, vocaţională şi şcoala profesională, indică intenţia implicită contrară. Realizarea unei disocieri în planul – cadru


între disciplinele obligatorii (80% în gimnaziu şi 70% în liceu) şi a celor opţionale, conform art. 66 (3), induce restricţii suplimentare. Un exerciţiu de suprapunere a cerinţelor de mai sus desenează un plan de învăţământ substanţial diferit de cel actual.


În privinţa organizării procesului


educaţional, pentru diferite discipline şi domenii de studii, există o parte obligatorie (75% din resursele de timp) şi o parte la dispoziţia profesorului (25%), pentru a realiza activităţi complementare (de retrapare, pentru copiii cu performanţe reduse şi de excelenţă, pentru cei cu performanţe înalte). Acest lucru, în esenţă favorabil elevilor, aduce în prim plan o cerinţă


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100