A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2


documentare credibilă în acest sens. 8. Construirea unui cadru de proiectare


al unui nou curriculum centrat pe atingerea unui sistem de competenţe, negociat şi asumat. În prezent, atât în ţara noastră, cât şi în


alte ţări europene, se discută această problemă. Din păcate, existenţa unui astfel de cadru de proiectare (realizat şi tipărit în documente succesive, cele mai noi fiind din 2004, 2006, 2008, 2010, 2011) a lăsat complet indiferenţi pe profesorii de geografie (lucru care ar confirma impresia inutilităţii sale). Un cadru de proiectare centrat pe competenţe ar schimba însă radical viziunea noastră asupra geografiei şcolare. Fiind o abordare complet diferită, şansele de a fi „acceptată” de colegii noştri sunt minimale, deoarece toată lumea este obişnuită cu abordarea de până acum şi cu aşa-zisele „discipline” geografice din diferite clase. Ori, un astfel de lucru, în prezent, nu mai este posibil. Este foarte greu de înţeles de ce profesorii de geografie nu sunt interesaţi de o asemenea discuţie, în condiţiile în care geografia, prin reflectare a domeniilor de competenţe – cheie, are o poziţie onorantă şi privilegiată. 9. Construirea unui nou model de


proiectare a instruirii care să fie bazat pe competenţe şi competenţe – cheie. Existenţa unei proiectări a instruirii pe un


an şcolar şi pe unităţi de învăţare nu a rezolvat de la sine renunţarea la proietarea unităţilor elementare, de tip „lecţii”. Proiectarea lecţiilor este apanajul sistemelor de învăţământ neevoluate. Ţările cu structuri de instruire evoluate au renunţat de cel puţin 3 – 4 decenii la o astfel de abordare. Modelul de proiectare a instruirii pe competenţe există în acest moment. Deoarece reprezintă o formă de proiectare evoluată (şi aparent sofisticată), este greu să intre într-un sistem de analiză şi, eventual, asumare de către profesori. 10.


constructive din diferite ţări. Ar trebui, în principiu, ca orice profesor de


geografie care a studiat experienţa din alte ţări sau are anumite informaţii utile (plan de învăţământ, programe, experienţe de învăţare, instrumente de lucru, structuri metodologice) să le furnizeze unei persoane care îşi asumă disponibilitatea de a le prelua şi de a le structura într-un mod constructiv. Experienţa din alte ţări ar deschide posibilităţi de exemplificare în cazul în care constructorii noului plan de învăţământ vor solicita un astfel de document. Pentru aceasta, el trebuie însă să existe.


P A G I N A 89 11. Sintetizarea experienţei constructive


referitoare la concursurile şcolare, olimpiadele naţionale şi internaţionale şi examene. Un document sintetizator al acestei


problematici este foarte oportun în susţinerea geografiei şcolare. Şi aici ar trebui să existe o persoană care să îşi asume rolul de a prelucra informaţiile provenite de la colegi cu experienţă şi cu răspunderi anterioare în acest sens. 12. Dezvoltarea sistemului de aplicare a în curriculum şcolar de


competenţelor


geografie. Simpla introducere a competenţelor în


geografia şcolară nu a rezolvat şi problema aplicării lor. Stagiile de formare on-line au evidenţiat extrem de multe soluţii ameliorative (pe lângă un mare număr de soluţii imposibile). În prezent (2011) trebuie să ajungem într-un punct în care teoria şi practica instruirii pe competenţe să fie duse la un nivel mai evoluat. 13. Formarea adecvată a cadrelor


didactice (formare iniţială şi formare continuă). Formarea iniţială urmează traseele


descrise în LEN. Formarea continuă însă este foarte mult şi la latitudinea profesorilor de geografie. În prezent au loc formări în cadrul unor proiecte care abordează multiple probleme noi. Ar fi necesară o formare în continuare pe „învăţarea pe competenţe în curriculum şcolar aplicat”, precum şi pe „elemente de didactică modernă”. Este foarte clar că aceste domenii de formare continuă trebuie să reprezinte altceva decât abordările tradiţionale de tipul „limbă de lemn” (principii didactice, metode active, tipuri de lecţii, planuri de lecţii etc.). 14. Dezvoltarea unor proiecte de


Ident i f icarea experienţelor


cercetare geografică în orizontul local (monografia localităţii, localităţile judeţului, geografia orizontului local, toponimia geografică, elemente de geografie socială şi culturală, aspecte geografice particulare, elemente ale dezvoltării durabile, potenţialul turistic). În mod deosebit, profesorii de geografie ar trebui să abordeze geografia localităţilor, pentru eventualele monografii sau lucrări referitoare la unităţile administrative mai mari. De exemplu, monografii ale comunelor (Păuliş, Petru Nicoară, profesor de geografie şi primar; Şard, Marian Munteanu etc.). Este realizată monografia comunelor judeţului Brăila (Steluţa Dan) şi în curs de realizare a judeţului Teleorman (coord. Alexandra Negrea). Există monografii toponimice (judeţul Arad, Octavian Mândruţ, Aurel Ardelean; judeţul Mehedinţi, coord. Stroe


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100