P A G I N A 16
1952, ce copia într-o măsură şi mai mare decât cea din 1948, modelul sovietic. Dispoziţiile constituţionale au fost amplificate prin decretul 331 din 29 septembrie 1952, prin care se impunea o nouă organizare administrativ-teritorială prin care dispăreau prin contopire 12 regiuni: Botoşani, Buzău, Dolj, Gorj, Ialomiţa, Mureş, Putna, Rodna, Severin, Sibiu, Teleorman şi Vâlcea, înfiinţându-se în schimb, alte două: regiunea Craiova, prin comasarea regiunilor Dolj şi Gorj şi Regiunea Autonomă Maghiară, după modelul oblast-urilor autonome ale URSS, prin unificarea teritoriilor locuite de secuii din Covasna, Harghita şi Mureş. Unificarea regiunii Argeş cu regiunea Vâlcea, a dat naştere regiunii Piteşti; din regiunea Prahova şi regiunea Buzău s-a format regiunea Ploieşti; regiunea Severin a dispărut prin înglobarea sa în regiunea Timişoara; regiunea Putna a fost înglobată în regiunea Bârlad etc. Consecinţele au fost mărirea considerabilă a suprafeţei regiunilor şi dispariţia de pe harta administrativă a ţării a unor vechi denumiri româneşti, intrate de secole în conşt i inţa populaţ iei şi depersonalizarea sa prin înlocuirea acestora cu
G E O G R A F U L
numele oraşelor reşedinţă sau cu nume de „import” (Stalin) (Fig.12). Motivele invocate pentru acest demers erau
pe de o parte de natură economică (constituirea unor regiuni mai mari şi mai puternice, capabile să atingă mai uşor un grad avansat de specializare economică), iar pe de altă parte de natură administrativă (regiuni mai mari şi mai uşor de administrat în raport cu autorităţile puterii centrale). Însă nici aceste regiuni nu s-au dovedit suficient de mari fapt pentru care în 1956 au fost desfiinţate alte două regiuni: Arad şi Bârlad13). Totodată, au fost aduse şi unele modificări
vechilor configuraţii prin trecerea unor raioane de la o regiune la alta (Fig. 13). După retragerea trupelor sovietice din
România în 1958, ca urmare a politicii duse de Gheorghe Gheorghiu-Dej de reorientare către valorile naţionale, vechile denumiri româneşti au reapărut pe harta administrativă a ţării14). Se trecea astfel de la etapa comunismului sovietic, caracterizat prin uniformitate stalinistă şi respingerea trecutului datorită caracterului său „burghez”, la etapa comunismului naţionalist, în
Fig. 12 - Regiunile României (1952-1956) 13) Desfiinţarea Regiunii Arad s-a făcut prin trecerea raioanelor Chişineu-Criş, Ineu şi Gurahonţ la
Regiunea Oradea şi a raioanelor Sânnicolau Mare, Arad şi Lipova la Regiunea Timişoara; Regiunea Bârlad s-a desfiinţat prin trecerea raioanelor Bârlad şi Murgeni la regiunea Iaşi; a raioanelor Răchitoasa şi Adjud la regiunea Bacău şi a raioanelor Năruja, Panciu, Focşani şi Tecuci, la regiunea Galaţi. 14) Regiunea Baia Mare a capătat numele de Maramureş, regiunea Oradea a devenit regiunea Crişana;
regiunea Craiova s-a „transformat” în regiunea Oltenia; regiunea Piteşti în regiunea Argeş; regiunea Stalin în regiunea Braşov, regiunea Constanţa în regiunea Dobrogea, iar Regiunii Autonome Maghiare i s-a alăturat şi numele de „Mureş”.
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100