P A G I N A 10


dintre cele mai vechi organizări administrative din Europa, iar schimbarea trebuie făcută de dra- gul schimbării şi cât mai repede posibil. Configu- rarea departamentelor franceze a început încă de pe vremea Revoluţiei franceze (1789), iar dintre cele 45 de comitate britanice existente în prezent, 30 datează de peste un mileniu, fiind menţionate aproximativ între aceleaşi limite, încă din anul 1086 (Duby, 1995). Landurile germane au fost configurate pe fundalul fostelor state me- dievale germane, cantoanele elveţiene sunt de asemenea rezultatul unui îndelung proces istoric început încă de la afirmarea Elveţiei ca stat (1291); la fel regiunile italiene sau franceze, comunităţile autonome spaniole au fost create pe fundamentul regiunilor istorice ce au cunoscut în timp stabilitatea necesară închegării unor relaţii funcţionale durabile. Nu mărimea teritorială sau demografică a fost determinantă pentru con- figurarea acestor decupaje administrative, ci funcţionalitatea lor. Logica şi contextul istoric de implementare a acestor decupaje le-am deta- liat cu alte ocazii (Săgeată 2000, 2004, 2006, 2008 ş.a.); în cele ce urmează vom încerca să insistăm pe contextul social-istoric şi politic care a precedat implementarea diferitelor decupaje administrative în România.


REFORMELE ADMINISTRATIVE ÎN ISTORIA ROMÂNIEI


Contextul istoric şi social-politic al reformei administrative din 1925


În perioada cuprinsă între Marea Unire (1


decembrie 1918) până la votarea Legii pentru unificarea administrativă (14 iunie 1925), pe teritoriul României au funcţionat 4 regimuri administrative cuprinse într-un sistem global unic, care s-au apropiat tot mai mult ca urmare a măsurilor legis- lative luate: - Regimul administrativ al Vechiului Regat al (reglementat prin Legea pentru


României


Consiliile judeţene din 2 aprilie 1894); - Regimul administrativ al Transilvaniei


(reglementat prin Decretul privind instituirea conducerii serviciilor publice în Transilvania nr. 3632 din 11 decembrie 1918); - Regimul administrativ al Basarabiei


(reglementat prin Decretul privind instituirea conducerii serviciilor publice în Basarabia nr. 852 din 9 aprilie 1918); - Regimul administrativ al Bucovinei


(reglementat prin Decretul pentru administraţia Buco- vinei nr. 3715 din 18 decembrie 1918).


4) Judeţele Roman, Vaslui, Tutova, Fălciu sau


Covurlui erau de 3-4 ori mai mici decât judeţe precum Ialomiţa, Tulcea, Constanta sau Dolj. 5) Judeţul Braşov era, de exemplu, de 6 ori mai


mic decât judeţul Hunedoara, judeţe precum Caraş- Severin, Arad, sau Bihor întreceau de 2–9 ori pe majo- ritatea judeţelor Transilvaniei.


G E O G R A F U L


Realizate sub imperativul unor sisteme şi conjuncturi politice şi economice diferite, cele patru decupaje administrative prezentau caracteristici proprii, inducând la nivelul întregii ţări dezechilibre pronunţate, atât ca mărime teritorială şi demografică, cât şi în ceea ce priveşte forma, poziţia reşedinţei în cadrul judeţului sau gradul de accesibilitate. Astfel, în privinţa suprafeţei, judeţele din Bucovina erau de 7–10 ori mai mici decât judeţele vecine din Basarabia sau decât unele judeţe din Transilvania şi Banat; chiar şi în Vechiul Regat se înregistrau diferenţieri semnificative între fostele ţinuturi ale Moldovei şi unele judeţe din Muntenia, Oltenia sau Dobrogea4), după cum decupajul administrativ al Transilvaniei, constituit pe criterii etnice se caracteriza el însuşi prin mari disproporţii5). Sarcinile prefecţilor şi a celorlaltor instituţii ale administraţiei locale erau astfel foarte diferite: dacă prefecţii din Bihor sau Caraş-Severin trebuiau să administreze peste 450000 locuitori, cei ai judeţelor din Bucovina aveau în administraţie o populaţie de peste 10 ori mai mică (Văşcăuţi doar 25 000 locuitori), adică de mărimea unui orăşel mijlociu, condus de un primar. La aceasta se adăugau diferenţe mari în ceea ce priveşte infrastructura de comunicaţie, fapt ce limita gradul de accesibilitate în zonele periferice ale unor judeţe. Dacă în mod normal judeţele mai mari ar fi trebuit să corespundă unor zone cu densităţi mari de căi de comunicaţie, care să asigure o circulaţie fluentă, deci o bună administrare, iar acolo unde reţelele feroviare sau rutiere lipseau sau aveau densităţi foarte reduse judeţele trebuiau să fie mai mici, situaţia din teren era inversă: Basarabia care se caracteriza printr-o infrastructură de comunicaţii foarte deficitară avea judeţe foarte mari, în vreme ce în Bucovina, unde reţeaua rutieră şi feroviară era bine dezvoltată, judeţele erau foarte mici (Meruţiu, 1929). Dacă şi Basarabia ar fi fost organizată după mărimea judeţelor din Bucovina, ar fi trebuit să aibă nu 9, ci 49 de judeţe !


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100