A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2


30 000 locuitori, declarate municipii după 1990, cu unele excepţii, care prin potenţialul lor de poziţie (situate în arii depresionare, în zone profund rurale sau cu un grad redus de accesibilitate - Sulina, Calafat, Brad, Vatra Dornei, Urziceni ş.a.) pot constitui nuclee de polarizare pentru mari suprafeţe. Dintre acestea au fost înlăturate centrele urbane cu potenţial de poziţie restrictiv, situate în apropierea unor centre de polarizare regională sau locală (Mangalia, Câmpia Turzii, Aiud, Orăştie, Năvodari, Mioveni ş.a.). II. Stabilirea ariilor de polarizare ale centrelor


urbane selectate, pe baza distanţelor rutiere şi feroviare dintre acestea şi aşezările limitrofe. În cazul în care legătura se realizează prin mai multe variante, au fost avute în vedere distanţele pe căile de acces de categorie superioară. S-a ţinut seama, indirect şi de favorabilităţile şi restricţiile naturale (configuraţia reliefului şi dispunerea reţelei hidrografice), ce determină configuraţia reţelelor de comunicaţie. În funcţie de distanţa faţă de nucleul urban polarizator, actualele unităţi administrative (comune şi oraşe) au fost grupate astfel: - situate în imediata vecinătate a centrului


urban polarizator (sub 10 km), majoritatea acestora fiind foste comune suburbane; - unităţi administrative intens polarizate (sub 25 km distanţă faţă de centrul urban polarizator), gradul de polarizare fiind dependent de potenţialul de polarizare al acestuia; - unităţi administrative cu grad mediu de


polarizare (între 25 şi 50 km distanţă de nucleul polarizator), categorie în care se înscriu majoritatea aşezărilor rurale şi a oraşelor mici, în cadrul acestora apărând nuclee de polarizare locală secundară; - unităţi administrative slab polarizate,


situate la peste 50 km distanţă faţă de nucleul urban polarizator, ce definesc ariile profund rurale, de polarizare difuză. Pe această bază fost individualizate 14


areale de polarizare difuză în raport de potenţialele centre administrative: Câmpia Brăilei, Munţii Măcinului şi Podişul Casimcei, Dobrogea de sud (la sud de Valea Casimcei), Bărăganul ialomiţean, Câmpia Găvanu – Burdea, Sudul şi vestul Câmpiei Olteniei şi Piemontul Getic, Munţii Locvei şi Munţii Almăjului, Vestul Câmpiei Timişului, Sudul Câmpiei Timişului, Munţii Apuseni şi Câmpia Crişurilor, Jumătatea nordică a Carpaţilor Orientali, Jumătatea estică şi sudică a Câmpiei Moldovei, Colinele Tutovei şi partea vestică a Podişului Central Moldovenesc, Carpaţii


şi


Subcarpaţii de Curbură, Podişul şi Câmpia Covurluiului. Pentru a se realiza o evaluare cât mai aproape de situaţia reală a zonelor de


P A G I N A 21


influenţă a potenţialelor centre administrative, decupajul rezultat pe baza distanţelor rutiere a fost corelat cu gradul de accesibilitate la reţeaua feroviară. Dat fiind faptul că unele dintre oraşele selectate ca potenţiale centre administrative sunt situate în ariile periferice actualelor judeţe (mai ales cele din eşantioanele E3 şi E4), zonele lor de influenţă transced limitele structurilor administrative actuale. III. Cuantificarea relaţiilor existente între


centrele urbane considerate viabile pentru a fi investite cu funcţie administrativă (eşantioanele E1–E4). Au fost individualizate trei


tipuri de relaţii:


subordonare, competiţie şi indiferenţă, pe baza cărora structurile teritoriale rezultate pe baza ariilor de polarizare ale acestora au fost ierarhizate pe nivele administrative. Astfel, relaţiile de subordonare de la nivelul centrelor urbane au determinat relaţii de integrare la nivelul structurilor teritoriale polarizate, acestea generând nivele administrative inferioare (judeţene şi, în unele cazuri subjudeţene), iar cele de competiţie şi indiferenţă, relaţii de fragmentare, conturând limitele dintre structurile administrative de nivel superior (regional) (Fig.16).


Analiza regională a decupajului propus Pentru o analiză macroteritorială a


decupajului administrativ propus, am luat ca bază de pornire regiunile istorice, structuri teritoriale care s-au conturat cel mai bine de-a lungul timpului ca spaţii omogene funcţional, dar şi ca spaţii mentale şi spaţii percepute (Cocean, 2002). Pe fundamentul acestora, pornind de la relaţiile stabilite la nivelul sistemelor regionale de aşezări şi de la distanţele rutiere dintre centrele comunale şi nucleele de polarizare locală au fost individualizate 10 structuri macroregionale pe care le-am considerat viabile pentru a fi investite cu statut administrativ de nivel regional (NUTS II).


Pentru spaţiul reunit al Moldovei şi Bucovinei,


centrele de convergenţă regională sunt Iaşi şi Galaţi. Alte două oraşe foste reşedinţe de regiuni (Bacău şi Suceava), pot constitui, datorită potenţialului lor de poziţie, centre coordonatoare de echilibru, capabile să preia funcţiile celor două nuclee regionale, dispuse periferic, şi de a le redistribui în teritoriu. Nordul regiunii se caracterizează printr-o


fragmentare intensă generată de numeroasele oraşe foste reşedinţe administrative între 1925 şi 1950, care îşi revendică reinvestirea cu acest statut: Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc şi Fălticeni în judeţul Suceava şi Dorohoi în judeţul Botoşani.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100