A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2


referitoare la conţinuturi). Geografia, în raport cu alte discipline


şcolare, a abordat de la început, într-un mod constructiv, aspecte ale instruirii pe competenţe. Cele mai vechi referiri (1998) au fost urmate de structurări corespunzătoare în diferite ghiduri de curriculum (2002, 2003, 2005). Programele de geografie pe competenţe şi-au asumat din primul moment (2001), într-un mod explicit, elemente ale competenţelor, iar în contextul generalizării anterioare a învăţământului de zece ani (2004), au fost incluse în notele introductive referiri la domeniile de competenţe – cheie europene. Abordări cu un grad mai înalt de complexitate au fost realizate în anii următori (2005, 2006, 2009, 2010).


Principalele elemente ale modului în care


se realizează aplicarea curriculum-ului şcolar de geografie în condiţiile instruirii pe competenţe sunt prezentate detaliat în ghidul metodologic detaliat consacrat acestei probleme (Competenţele în învăţarea geografiei, Editura Corint, 2010) şi în formarea on-line. De aceea, nu reluăm aici toată problematica presupusă, ci doar tematica generală, care cuprinde: -


raportul dintre competenţele-cheie,


competenţele din curriculum şi geografia şcolară, - elementele de sistem ale curriculum-ului


entrat pe competenţe, - proiectarea instruirii pe competenţe, - sistemul de competenţe şi conţinuturi al


programelor şcolare, - proiectarea pe fiecare clasă, - dimensiunea ştiinţifică, interdisciplinară şi


culturală a geografiei, - metodologia evaluării competenţelor. Trebuie să subliniem însă elementele


inovative ale acestei paradigme noi, care oferă o şansă reală geografiei de a se transforma şi a se moderniza substanţial şi de a-şi diminua percepţia negativă pe care o are în societate (descr ipt ivism, elemente învechi te, supraabundenţă noţională şi terminologică, abundenţă factologică, supraîncărcare informaţională). Trebuie să adăugăm însă faptul că


această oportunitate, rezultată din aplicarea competenţelor, nu se transformă de la sine într-o „umbrelă” protectoare pentru geografie decât dacă profesorii de geografie (sau majoritatea acestora) îşi asumă întreaga disponibilitate de construcţie a unor structuri de instruire noi, capabile să dinamizeze învăţarea geografiei în şcoală.


P A G I N A 87


(6) Dimensiuni inovative ale geografiei în noul context educaţional


Din aceste elemente de context, pot


deriva mai multe dimensiuni inovatoare generale ale geografiei, pe care le redăm mai jos: Transformarea geografiei şcolare dintr-o


disciplină predominant enciclopedică şi descriptivă, într-o disciplină funcţională, utilă, cu relevanţă pentru activitatea cotidiană a elevului şi pentru inserţia optimă pe piaţa muncii şi în societatea cunoaşterii. Acest lucru presupune: a) asumarea explicită de către profesori a


dimensiunilor presupuse de instruirea pe competenţe, cu toate elementele ce derivă din această opţiune; b) construirea şi testarea unor structuri


evoluate de evaluare, inclusiv sub forma unor teste integrate sau portofolii de evaluare; c) elaborarea şi validarea unor standarde


centrate pe geografie (standarde curriculare, de cunoştinţe, de evaluare); d) organizarea instruirii după modelul unor


proiectări moderne (cum ar fi, spre exemplu, proiectarea holistică); e) revizuirea programelor şcolare în forme


care să permită actualizarea permanentă a datelor de informare în raport cu desfăşurarea reală a evenimentelor, la diferite scări. Afirmarea geografiei ca domeniu de informaţională,


utilitate educaţională,


ştiinţifică şi pragmatică în societatea contemporană. Acest lucru presupune: - considerarea geografiei din ciclul liceal


superior (şi îndeosebi Europa, România, Uniunea Europeană) ca parte fundamentală a pregătirii de bază a elevilor şi a formării unor competenţe sociale, civice, culturale, care evidenţiază raportul dintre dimensiunea naţională, regională, europeană şi mondială; -


înţelegerea şi dezvoltarea rolului


educaţional interdisciplinar al geografiei, ca ştiinţă a interacţiunii dintre om şi natură şi ca posibilitate de satisfacere a competenţei de înţelegere a realităţii, obiective rezultate din interacţiunea om – mediu şi a ştiinţei de sinteză a acesteia (geografia); - afirmarea rolului geografiei în


dimensiunea culturală a existenţei cotidiene şi a poziţiei semnificative pe care o are în construirea competenţei culturale; - înţelegerea posibilităţilor oferite de


instruirea pe competenţe ca spaţiu de inovare şi afirmare a posibilităţilor educaţionale reale pe


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100