P A G I N A 14


Partidului Naţional Ţărănesc a avut un caracter efemer, rămânând neschimbat mai puţin de doi ani, cât timp partidul care l-a iniţiat a deţinut controlul asupra guvernului. Guvernul liberal care l- a succedat la putere a desfiinţat structurile administrative create cu puţin timp înainte, considerând că acestea ar fi fost contrare intereselor naţionale şi ar fi ameninţat unitatea statului. Ultima reformă administrativă a României


interbelice a avut loc după urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea, fiind consfinţită prin legea administativă din 14 august 1938. Aceasta a constat în asocierea judeţelor în cadrul unor noi structuri macroteritoriale: ţinuturile. Delimitarea ţinuturilor nu mai ţinea cont de


specificiatea provinciilor istorice, ci pornea de la premisa că acestea trebuiau să constituie „entităţi geografice şi economice bine definite, punând laolaltă pe locuitorii înfrăţiţi ai României noi, după nevoile reale ale lor, după aşezarea geografică firească, după căile de comunicaţie, după caracterul comun al vieţii economice, după resursele de care dispun”9). Delimitarea unora dintre acestea este


discutabilă chiar şi în condiţiile economico-sociale de atunci, sugerând mai curând un caracter arbitrar, decât o reală complementaritate a potenţialului economic şi o omogenitate a gradului de accesibilitate. Limitele ţinuturilor se suprapuneau în unele cazuri peste areale de maximă concentrare demografică, perturbând sistemele de aşezări constituite de-a lungul timpului, ca răspuns la factorii obiectivi, de mediu (limita dintre ţinuturile Mureş şi Someş, cea dintre ţinuturile Prut şi Dunărea de Jos, Prut şi Nistru, sau cea care diviza Dobrogea). Logica creerii ţinuturilor avea la bază o mai bună gospodărire a colectivităţilor locale şi deconcentrarea instituţiilor statului prin preluarea acestora de către un guvernator local, numit de puterea centrală. Judeţele îşi pierdeau personalitatea juridică pe care au avut-o între 1864 şi 1938, devenind „circumscripţiuni de control şi de desconcentrare a administraţiei generale”10) (Oroveanu, 1986). Pierderea în 1940, în contextual celui de-al Doilea Război Mondial, a unor importante suprafeţe din teritoriul României (Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania de Nord şi Cadrilaterul) a impus desfiinţarea nivelului administrativ superior, concomitent cu micşorarea numărului de judeţe de la 71 la 58, reorganizate la rândul lor în 1950.


G E O G R A F U L


Contextul istoric şi social-politic al reformei administrative din 1950


Ajungerea la putere la 6 martie 1945, a


primului guvern politic condus de comunişti de orientare pro-sovietică, a atras ample mutaţii şi în domeniul organizării administrativ-


teritoriale.


Acestea nu au constituit însă o prioritate imediată, constituţia din 1948 menţinând vechile judeţe. Această organizare, extrem de centralizată, se dovedea utilă pentru înăbuşirea oricărei forme de rezistenţă politică venită din partea reprezentanţilor vechilor partide, dar şi pentru impunerea la nivelul populaţiei a unor măsuri politice nepopulare (Helin, 1967).


Primul pas către o nouă reformă


administrativă a fost făcut la 15 ianuarie 1949 prin adoptarea legii 17 destinată să reglementeze statutul unităţilor administrative şi să pregătească o nouă organizare administrativ- teritorială. Scopul declarat al acestui demers viza îmbunătăţirea bazei economice a unităţilor administrativ-teritoriale pentru implementarea la nivel local, a economiei planificate (Oroveanu, 1986).


În directivele cuprinse în Hotărârea


comună a Comitetului Central al PCR şi a Consiliului de Miniştri din 23 iulie 1950 au fost enunţate „principiile călăuzitoare privind efectuarea organizării teritoriale” pentru a corespunde „cerinţelor locale şi sarcinilor pe care puterea de stat locală era chemată să le îndeplinească”. Era astfel consfinţită, la nivel guvernamental, subordonarea politică a structurilor administrativ- teritoriale. Aceste principii generale aveau să-şi găsească concretizarea la nivel teritorial, prin adoptarea Legii 5 din 8 septembrie 1950, prin care teritoriul României era divizat în 28 regiuni organizate, după modelul organizării administrativ-teritoriale sovietice, în 177 raioane şi 4 052 comune. Acestea nu mai erau delimitate după criteriul specificităţii geografice şi istorice, ca în 1929, ci pe criteriul „complexităţii social- economice”, fiind considerate „unităţi administrative pe care se sprijineau direct organele centrale de stat în înfăptuirea politicii partidului şi statului” (Ibidem). Configuraţia lor nu amintea nimic din cea


a fostelor judeţe, sprijinindu-se în mare parte pe barierele naturale, reprezentate de arcul Carpatic şi Dunăre. În plus, crearea unor unităţi administrative cu suprafeţe duble faţă de vechile


9) După Armand Călinescu (1938), Spiritul noului regim administrativ, în Enciclopedia României, II, p. 4. 10) Judeţele şi-au recăpătat personalitatea juridică prin Legea 577 din 22 septembrie 1940.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100