P A G I N A 56


de porumb coapte şi boabe de porumb fierte şi îndulcite cu zahăr. În prezent, aceste preparate nu se mai găsesc în preferinţele culinare locale, fiind realizate cu totul ocazional, în special de populaţia vârstnică13). Grâul a rămas dintre toate cerealele până


astăzi, materia primă cea mai importantă pentru panificaţie. Grâul şi derivatele sale fac parte din alimentaţia curentă, fiind şi un aliment cu valoare simbolică care continuă să marcheze sărbătorile în satul dobrogean. Lista produselor preparate din făină de grâu este surprinzătoare prin diversitatea lor, găsindu-le consumate în toate componentele alimentaţiei de sărbătoare: ceremoniale care marcau naşterea, nunta şi moartea; rituale şi ceremoniale în sărbătorile de peste an, sociale (colacul şi sarea folosite la întâmpinarea oaspeţilor); în alimentaţia cotidiană. Pâinea, preparată, înainte de anii 1900 cu predilecţie la sărbători, astăzi se consumă în mod curent, ca aliment de bază. Şi-a păstrat valoarea de simbol major, înfăţişând rodnicia, fertilitatea, bunăstarea, bogăţia şi sănătatea celor cărora le este oferită14). Există multe alimente care în compoziţie,


dar mai ales în forme sau ornamente cumulează simboluri diverse ce expică “gustul” pentru utilizarea lor, cum ar fi modelările în aluat, generic numite “colac”, concentrând o bogată simbolică benefică, înscrisă în axiologia pozitivă a pâinii. Utilizarea ceremonială şi rituală a colacului în viaţa tradiţională, cu o frecvenţă remarcabilă, evidenţiază procesul de înlocuire a semnificaţiilor nutritive ale alimentului, cu semnificaţiile sale simbolice, cu alte cuvinte, trecerea de la gustul alimentar, receptat prin simţuri, la cel receptat spiritual. Fenomenul se petrece diferit în mediul rural, faţă de cel urban, gustul devenind în timp, prin departajările pe care le operează, graniţă identitară15). Din multitudinea de modelări în aluat, specifice mai ales satului, preparate şi utilizate în toate obiceiurile, se evidenţiază colacul, atât pentru cei vii, cât şi pentru morţi. Din prima categorie fac parte: “turta ursitoarelor”, preparată în trecut de moaşe (obicei păstrat astăzi, doar la întoarcerea mamelor de la spital, când se organizează “masa ursitoarelor”), “colacii de naşă sau de naş”, mari şi frumos ornamentaţi, oferiţi la botez, sau ca plocon, la sărbătorile de la Paşti, Crăciun


13) Moraru, Georgeta (2007), pp. 151- 152. 14) Văduva, Ofelia (1981), pp. 57-58. 15) Văduva, Ofelia (2000-2002), p.258. 16) Moraru, Georgeta, Op. cit. p. 154.


G E O G R A F U L


sau Lăsata-Secului, astăzi înlocuiţi de cozonac cumpărat de la oraş şi “colacii de nuntă”, îndeosebi colacul miresei şi turta miresei, aceasta bogat ornamentată cu flori, ruptă în patru bucăţi deasupra capului miresei înainte de plecarea la biserică16), obicei parţial păstrat şi astăzi, dar transformat, de cele mai multe ori, într-un moment de spectacol, cu un ceremonial de tip “urban style”. O altă abordare a semnificaţiei colacului de mireasă, din mentalitatea tradiţională spre cea modernă, ca simbol alimentar, o constituie “tortul de nuntă”, corespondentul urban, de o expresie vizuală net superioară, înnobilat de “gustul” pentru valorile culturale şi modul de gândire specific genului. O categorie aparte de colaci este legată


de momentele înmormântării şi parastasele ce aveau să urmeze, încă în păstrare, în special în mediul rural: capete, colăcei, turtişoare, prescuri, panaghia - la parastasul de 40 de zile şi alături de acestea, coliva, fiertură din boabe de grâu, amestecată cu nucă şi îndulcită cu miere, iniţial. Un loc special îl ocupă colacii pregătiţi pentru colindători la sărbătorile de iarnă şi la sărbătoarea Paştelui, în majoritatea localităţilor dobrogene, pasca, un aluat ritual obţinut din ouă şi brânză. Este de remarcat faptul că pasca apare şi la masa de Paşte a unor etnici dobrogeni: armeni, ruşii-lipoveni, italienii, rromi. Plăcinta dobrogeană este o altă categorie


alimentară de sărbătoare. Locuitorii dobrogeni se pot lăuda cu vechimea de peste un secol a acesteia. Primele au fost plăcintele simple, numite şi “scutcele Domnului”, împarţite în ajunul Crăciunului, la care s-au adăugat “noroacele”, plăcinte cu bănuţi, specifice Anului Nou. Lăsata Secului devenea din nou prilej pentru prepararea plăcintei cu brânză, iar alte sărbători din an aveau particulare plăcinte umplute cu mere, gutui, mere şi gutui, nucă ori mac. Elaboratul cozonac devine comun după anul 1900, până atunci alte aluaturi fiind printre preferate: gogoşi, uscăţele, scoverzi, chiroşti sau biscuiţi. În prezent, cea mai mare unitate de


morărit şi panificaţie din Dobrogea este “Dobrogea Grup S.A.” , primul producător care a creat un brand pentru un produs de larg consum, “făinurile Dobrogea”.


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100