A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2
P A G I N A 71
MUZEUL LOCOMOTIVELOR CU ABUR – UN SIMBOL AL MUNICIPIULUI REŞIŢA
Drd. George Laurenţiu MERCIU
merciugeorge@yahoo.co.uk
Steam Locomotive Museum – a symbol of Reşiţa municipality. Transportation has played a very
important part in the development of industry in Romania. The Banat mountain is Romania’s oldest industrial region, and the city of Reşiţa is its central core; its development was partially due to the construction of the railway line that eased connections between the industrial pole and the coal mining hub (Anina). Later on, the Reşiţa industrial complex branched off into construction of steam locomotives, manufacturing some of the first locomotives of that type in south-eastern Europe under the influence of the St. E.G. international holding, a favored and royal state railways company, with French and Austrian capital. Currently, both the steam locomotive factory and the Reşiţa museum are rated as historical monuments and included on the list of technical and industrial heritage assets. The railway museum of Reşiţa is one of the most representative technical museum of our country. Reşiţa is identified in terms of tourism with the museum of steam locomotives, being a symbol both for its industrial past and for its cultural present and future reality.
Key words: technical museum, steam locomotive, technical and industrial heritage, Reşiţa, Romania “Muzeul este cea mai înaltă şi, totodată, cea mai simplă dintre şcoli.”
Istoria transportului feroviar românesc a
început în zona Banatului, fapt dovedit de primele căi ferate din ţară construite în această regiune, prima gară din ţară (Oraviţa) (Lacriţeanu, Popescu 2007), datorate prezenţei nucleului industrial Reşiţa. În cadrul acestuia s-au construit locomotive, atât pentru uz intern, cât şi internaţional. La nivelul ţării noastre sunt 13 muzee care
sunt strâns legate de evoluţia şi valorificarea culturală a patrimoniului industrial (Cercleux, Merciu 2010): Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”, Muzeul Aviaţiei, Muzeul Căilor Ferate Române-Bucureşti, muzee ale locomotivelor cu Abur-Reşiţa şi Sibiu, muzeele petrolului şi al ceasurilor – Ploieşti, muzeul aurului–Brad, muzeul Fierului – Hunedoara, muzeul mineritului –Petroşani, Roşia Montană (exploatarea minieră romană Alburnus Maior), muzeul Ştiinţei şi Tehnicii “Ştefan Procopiu” din Iaşi, muzeul ţesutului – Bacău (Fig. 1). Se observă că la nivel naţional există 3
muzee tehnice dedicate patrimoniului feroviar. Muzeul Căilor Ferate Romane este cel mai vechi (1939) şi a fost amenajat iniţial în maniera muzeului de la Resita: în aer liber. Muzeul a fost reamenjat în locaţia actuală în 1953 sub forma unui muzeu indoor. Ulterior a fost construit muzeul de la Reşiţa pentru ca în 1994 un alt muzeu dedicat patrimoniului feroviar să fie
amenajat la Sibiu în cadrul depoului de locomotive omonim. De asemenea, există propunerea
construirii unui nou muzeu feroviar în Bucureşti în triunghiul Griviţei-Buzeşti-Polizu. Sunt propuse două corpuri de clădiri care comunică între ele printr-o curte publică care este gândită a fi folosită permanent (activităţi cultural-artistice) pentru a aduce venituri suplimentare muzeului. Locaţia noului muzeu feroviar este situată
în apropierea Gării de Nord care a facilitat dezvoltarea zonei şi prezintă avantajul de a se putea organiza excursii cu trenuri de epocă. Se observă la nivel naţional o diferenţiere
a muzeelor tehnice actuale faţă de cele din perioada anterioară valorificării culturale şi turistice a siturilor industriale. Dacă până în anii ’90 predominau muzee tehnice care “găzduiau” colecţii de utilaje industriale, în ultimii ani se remarcă o diversificare a tipurilor de muzee tehnice reprezentate de cele rezultate în urma conversiei unităţilor industriale nefuncţionale (amenajarea ca muzeu a sitului minier Alburnus Maior–Roşia Montană, amenajarea pentru vizitare a fostelor spaţii de exploatare a sării: Târgu Ocna, Turda, ş.a.), dar şi a unităţilor economice care încă desfăşoară procesul de producţie (înscrierea în circutul turistic a podgoriilor (turism viti-vinicol) ex.: Murfatlar, Recaş, ş.a.) (Merciu, Stoica, 2010).
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100