A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2
situat în partea estică, la poalele Muntelui Paitchau, are o suprafaţă de circa 2200 ha, cu fluctuaţii sezoniere. Comparativ cu Marea Timor, care are adâncimi relativ mici, Marea Savu şi strâmtorile Ombai şi Wetar au adâncimi mari, constituind un pasaj între oceanele Pacific şi Indian.
Timorul de Est este situat, din punct de
vedere biogeografic, în regiunea Wallacea. În locurile mai umede din sudul ţării se întâlnesc păduri tropicale permanent verzi (Ficus, Terminalia, Canarium, Elaeocarous), iar la peste 1500 m păduri montane (Podocarpus imbricata, Eucalyptus, Casuarina, Pygeum, muşchi, orhidee). La peste 2700 m apar specii de Rubus, Ranunculus sau Vaccinium. Păduri cu frunza căzătoare apar cu precădere în nordul ţării la altitudini de până la 600 m. Ele sunt alcătuite din Pterocarpus indicus, Schleichera oleosa, Acacia, Zizyphus, Bauchinia. Defrişarea pădurilor primare a condus la apariţia vegetaţiei secundare, cu tufişuri, ierburi de savană şi arbori (Casuarina, Acacia, Eucaliptus alba). Păduri mai dense apar doar în sudul ţării şi în ariile montane înalte, acolo unde precipitaţiile sunt mai bogate. Unele specii precum santalul (Santalul album) şi Mangifera timorensis, din cauza defrişărilor, acum sunt ameninţate cu dispariţia. Mangrove apar în lungul coastei (Rhizophora conjugata, Bruguiera parvifolia, Sonneratia alba, Avicennia marina). Pe litoral, acolo unde nu sunt mangrove sau suprafeţe cultivate, apar specii din genurile Calophylum, Hernandia, Cerbera, Terminalia (pe coasta sudică), Eucalyptus alba, Zizyphus mauritania (pe coasta nordică) şi Casuarina, Pandanus pe solurile nisipoase (Cinnatti, 1950). Fauna, atât continentală cât şi marină,
este formată din: macaci cu coada lungă (Macaca fascicularis), şobolani gigantici de Flores (Papagomys armandvillei), cerbi Rusa (Cervus timorensis), porumbei verzi de Timor (Treron psittacea), porumbei imperiali de Timor (Ducula cineracea), cacadu cu creastă galbenă (Cacatua sulphurea), vrăbii de Timor (Padda fuscata), civete comune de palmier (Paradoxurus hermophroditus), pitoni de Timor (Python timorensis), broaşte ţestoase (Chelodina timorensis), crabi gigantici de cocotier (Birgua latro), şopârle gecko, crocodili de apă sărată, dugongi, balene, delfini, rechini, moluşte. Parcul Naţional Nino Konis Santana (123
600 ha), primul parc naţional al ţării (2007), este situat în extremitatea estică a Timorului de Est, cuprinzând şi Insula Jaco şi formaţiunile coraligene din apropiere. Protejează o serie de
P A G I N A 29
păsări rare sau endemice precum: porumbelul verde de Timor, porumbelul imperial de Timor, cacaduul cu creastă galbenă, vrabia de Timor (BirdLife International, 2011).
Populaţia şi oraşele Populaţia este de circa 1,2 milioane
locuitori, cu o rată anuală de creştere de 3% şi o densitate de aproape 80 loc/km2. Cea mai mare densitate se află în aria oraşului Dili. Din totalul de 700 mii locuitori ai Timorului de Est, cât avea în momentul declarării independenţei, peste 100 mii au murit ca urmare a invaziei indoneziene, războiului civil, foametei şi bolilor care au urmat (Pinto şi colab., 1997). În plus, mari grupuri de oameni au fost strămutaţi din locurile lor de baştină. Structura pe grupe de vârstă arată faptul
că populaţia este predominant tânără, 44,7% având sub 15 ani şi doar 3% peste 64 ani. Natalitatea este foarte ridicată (40‰), mortalitatea moderată (8,8‰) iar speranţa de viaţă de doar 61 ani (DESA, 2011). Există o diversitate etno-lingvistică
remarcabilă. Majoritatea populaţiei este de origine malaiezo-polineziană şi melaneziană (papuană). Cele mai mari grupuri malaiezo- polineziene sunt: tetum (grupul etnic dominant din ţară, cu peste 200 mii locuitori), mambae, tukudede, galoli, kemak şi baikeno. Dintre grupurile etnice papuane se disting bunak (circa 50 mii locuitori), fataluku şi makasae. Există şi o mică comunitate de chinezi. Timorul de Est este o ţară predominant
creştină, 97% din populaţie fiind de religie romano-catolică. În cadrul credinţelor religioase persistă multe elemente animiste. Restul populaţiei este de religie musulmană (1%), protestantă, budistă (etnicii chinezi), hindusă sau animistă. Creştinismul începe să fie răspândit odată cu înfiinţarea de către călugării dominicani, în 1556, a aşezării Lifau, în Oecusse (Wheeler, 2004).
Sunt recunoscute de constituţie două limbi
oficiale: tetum şi portugheza. Limba tetum, care face parte din familia austroneziană, ramura malaiezo-polineziană, este vorbită de majoritatea populaţiei, fiind preferat dialectul tetum prasa (vorbit în zona capitalei). Asupra limbii tetum o influenţă deosebită a avut limba portugheză, atât în vocabular cât şi în gramatică. Alte limbi vorbite sunt cele ale minorităţilor (mambae, kemak, fataluku etc.), engleza şi bahasa indonesia. Mai puţin de 30% din populaţie trăieşte în
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100