A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2
beneficiat din plin grecii şi apoi romanii. În mijlocul secolului al XVII-lea câmpia dobrogeană apărea călătorului străin acoperită cu holde de grâu, mei şi ovăz, iar Tulcea era descrisă, la 1711, ca un târg împodobit cu grădini de zarzavat, pomi roditori şi culturi de cânepă. În prezent, în structura şi utilizarea
terenurilor Podişul Dobrogei, cu o suprafaţa totală de peste 1 557 000 ha, se remarcă următoarele categorii: 60% revin terenurilor agricole (din acestea, 80% fiind terenuri arabile), iar 40% sunt suprafeţe cu alte folosinţe (păduri, ape, bălţi, construcţii etc). Păşunile, care altădată erau cele mai extinse, reprezintă numai 13,6%, ponderea suprafetelor cultivate cu vii şi livezi fiind chiar mai mică12). Cultura cerealelor. În cadrul terenurilor
arabile suprafaţa cultivată depăşeşte 700.000 ha, în cea mai mare parte fiind ocupată cu cereale pentru boabe, din care predomină porumbul şi grâul, cu ponderi relativ egale. Porumbul se cultivă cu precădere în jumătatea nordică a Podişului Dobrogei, cu cele mai mari proporţii în lunci, cu apă freatică la mică adâncime, îndigute şi irigate parţial, în timp ce cultura grâului cunoaşte o tendinţă de extindere în ultimii ani, mai ales în jumătatea sudică a unităţii. Grâul de toamnă, orzul şi orzoaica ocupă suprafeţe mai întinse pe platou, cu soluri cernoziomice, cu fertilitate naturală ridicată, cu regim pluviometric mai abundent, cu ploi în perioada de început a verii, ceea ce contribuie la obţinerea unor producţii relativ ridicate. Activitatea de morărit s-a extins, în urma
procesului de decentralizare au apărut noi unităţi de panificaţie în comunele mari, rezolvându-se greutăţile alimentării cu pâine a populaţiei rurale. La începutul secolului XX, în satele
dobrogene principalele cereale cultivate erau grâul şi porumbul, care era în curs de a elimina meiul din alimentaţie, luându-i locul şi în stuctura şi semnificaţia actelor magico-rituale pe care le însoţea în diferite momente din viaţa localnicilor. Meiul, considerat drept cereala cu cele
mai multe substanţe nutritive din lume, ca aliment complet, bogat în proteine şi cu un conţinut scăzut de amidon, era cultivat cu precădere înainte de Primul Război Mondial, folosit sub formă de mămăligă şi mai rar mălai, sau sub formă de păsat, cu boabele decorticate şi parţial râşnite, fierte în lapte, ca aliment ritual împărţit la diferite sărbători calendaristice, sau chiar la pomana de înmormântare, ori în loc de orez, ca umplutură în sarmale sau ca mâncare
12) Idem, p.638
P A G I N A 55
de păsat (“pilaf”). Unul din cele mai apreciate produse, care şi astăzi are o mare căutare în rândul dobrogenilor, îl constituie braga. Băutură răcoritoare, cu gust dulce-acrişor, era obţinută iniţial prin fierberea cu apă a meiului măcinat. Consemnată începând din secolul X, este adusă de turcii nomazi din Asia Centrală, care mai apoi a ajuns în Anatolia, iar de acolo s-a răspândit, inclusiv în Balcani; în Dobrogea apare după sec. al XIV-lea. Realizată iniţial din mei, în prezent braga este obţinută din alte cereale: grâu, orz, secară, pentru obţinerea malţului, şi porumb, din care se coc turtiţe, lăsate apoi la fermentat câteva zile. Suprafeţele cultivate cu mei au fost înlocuite de culturi de porumb. Orzul, în special varietatea de primăvară,
fiind mai puţin rezistent la frig, se cultiva în cantităţi mici, folosit pentru pâini sau turtişoare, în aproape toate localităţile dobrogene, sau chiar la prepararea mămăligii, ori, din boabele prăjite, a unei băuturi, numită “cafea malţ”. De asemenea, având efect terapeutic, extractul de orz, era utilizat în cazuri de febră ridicată, pentru scăderea febrei bolnavului. În prezent, suprafeţele cultivate cu orz s-au restrâns în mod treptat, locul său fiind luat de culturile de grâu. Este utilizat la fabricarea berii şi ca plantă de furaj.
Secara ocupa un loc important în cultura
cerealelor în urmă cu un secol. Era folosită pentru prepararea pâinii sau a dulciurilor simple (“scoverzi”), sau bulgur din secară. Având proprietăţi diferite de făina din grâu la coacere (moleculele de gluten, prin prezenţa de pentozan nu se produce efectul lipicios ca făina de grâu pentru a reţine gazele din aluat), în prezent este utilizată în panificaţie, presupunând că ar avea şi un efect anticancerigen. Porumbul este una din cele mai
valoroase plante cultivate datorită productivităţii foarte ridicate şi multiplelor întrebuinţări a produselor sale în alimentaţia oamenilor, în zootehnie şi în industrie, iar în Dobrogea a înlocuit culturile de mei. Mămăliga preparată din făina de porumb făcea parte din alimentaţia cotidiană a dobrogeanului. Formele în care era preparată făina de porumb erau diferite: turtoiul (turtele), coapte pe vatră sau plită; puricii (mămăligă fărâmiţată şi prăjită în grăsime); păsatul din porumb, fiert cu lapte (în locul păsatului de mei în alimentaţia rituală), sau prăjit în grăsime (Valu lui Traian, Ostrov); păsatul folosit sub formă de pilaf la prepararea sarmalelor servite la nuntă; floricele din boabe
Page 1 |
Page 2 |
Page 3 |
Page 4 |
Page 5 |
Page 6 |
Page 7 |
Page 8 |
Page 9 |
Page 10 |
Page 11 |
Page 12 |
Page 13 |
Page 14 |
Page 15 |
Page 16 |
Page 17 |
Page 18 |
Page 19 |
Page 20 |
Page 21 |
Page 22 |
Page 23 |
Page 24 |
Page 25 |
Page 26 |
Page 27 |
Page 28 |
Page 29 |
Page 30 |
Page 31 |
Page 32 |
Page 33 |
Page 34 |
Page 35 |
Page 36 |
Page 37 |
Page 38 |
Page 39 |
Page 40 |
Page 41 |
Page 42 |
Page 43 |
Page 44 |
Page 45 |
Page 46 |
Page 47 |
Page 48 |
Page 49 |
Page 50 |
Page 51 |
Page 52 |
Page 53 |
Page 54 |
Page 55 |
Page 56 |
Page 57 |
Page 58 |
Page 59 |
Page 60 |
Page 61 |
Page 62 |
Page 63 |
Page 64 |
Page 65 |
Page 66 |
Page 67 |
Page 68 |
Page 69 |
Page 70 |
Page 71 |
Page 72 |
Page 73 |
Page 74 |
Page 75 |
Page 76 |
Page 77 |
Page 78 |
Page 79 |
Page 80 |
Page 81 |
Page 82 |
Page 83 |
Page 84 |
Page 85 |
Page 86 |
Page 87 |
Page 88 |
Page 89 |
Page 90 |
Page 91 |
Page 92 |
Page 93 |
Page 94 |
Page 95 |
Page 96 |
Page 97 |
Page 98 |
Page 99 |
Page 100