P A G I N A 52


consumate cu precădere de locuitorii regiunii, pot fruniza referinţe culturale despre aceştia. Alimentele ‘locale’ (“local food”) reprezintă un model de producţie şi consum ce sugerează o legătură reală cu regiunea în care acestea sunt produse. Hrana a fost, pentru cea mai mare parte a


istoriei, reprezentativă pentru mediu, cu diferite tehnici de preparare, în spiritul unor diferenţieri culturale. “Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”, scria eseistul francez Brillant- Savarin în 1825. Consumăm hrana care este disponibilă, în relaţie cu scopurile noastre, dar şi cu dorinţele, şi astfel, în timp, alimentele ce se constituie în hrană au evoluat, s-au schimbat, în relaţie cu tehnicile folosite, cu moda, dar şi cu spaţiul, element care a atras atenţia geografului. Astăzi, în aparenţă, globalizarea a uniformizat hrana, ca dealtfel numeroase expresii ale culturii, dar, totodată, în mod paradoxal, dă forţe noi alimentelor locale, băuturilor şi reţetelor. Acest exemplu este foarte reprezentativ pentru ce se petrece în toate domeniile geografiei culturale. “Trăieşte în diversitate” nu este doar o dorinţă, un program, ci o realitate intangibilă, ce implică dificultăţi şi oportunităţi reale de a trăi experienţe de viaţă profunde şi nobile 2).


Geografia gusturilor între globalizare şi identitate locală/ regională


Multiple materii prime alimentare, având


origini diferite, s-au putut utiliza, începând cu secole în urmă, pe scară largă, proces accelerat datorită unor esenţiale raţiuni economice, având ca pârghie dezvoltarea comerţului. Acesta este momentul de debut al “globalizării” resursei alimentare, începutul primei mondializări, explicând de ce identităţile regionale culinare sunt deja rezultatul unor transformări. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, s-au creat nişte sisteme proprii, la care populaţia, consumatorul local s-a adaptat, chiar dacă produsul a fost difuzat în întreaga lume. Hrana şi băutura sunt componente esenţiale ale vieţii materiale şi culturale ale societăţii umane. În condiţiile accelerării deplasării şi schimbului de persoane, a mărfurilor şi informaţiilor apare tot mai accentuat fenomenul de uniformizare culturală. Anumite alimente şi băuturi au fost cunoscute chiar şi în cele mai vechi timpuri, apoi au devenit obişnuinţe la nivel regional, pe continent, apoi la


G E O G R A F U L


nivel intercontinental. Aceste fenomene au loc în general în ritmuri lente. Apoi a venit epoca globalizării în care o mare parte a umanităţii se bucură, de binefacerile acesteia, doar dacă ne gândim la conceptul de “fast-food”. Paradoxal, uneori, din motive economice, uneori chiar mai puternice decât cele de identitate, sunt sprijinite formele locale de producţie şi consumul de alimente şi băuturi de origine locală. Această mişcare complexă apare ca o ilustrare a geografiei culturale actuale. În trecut, alimentaţia omului se baza pe


consumul produselor culturilor agricole locale şi a speciilor de animale specifice regiunii (alimentaţia tradiţională). Cu toate acestea, fiecare civilizaţie, prin comercianţii vremii, a intrat în contact cu alte culturi, iar produsele alimentare au început să circule, devenind astfel cunoscute la mari distanţe faţă de locul de origine. Astfel, descoperim astăzi că multe caracteristici alimentare din bucătăria naţională sau regională sunt, de fapt, importate (metisaj alimentar). Fiecare regiune din lume îşi păstrează specialităţile culinare (goûts “ethniques”) într-o măsură variabilă şi/sau se adaptează la modul de consum local al produselor ce se utilizează în lumea întreagă (“métissage culinaire”). Astfel, aceleaşi ingrediente pot fi folosite pentru a avea aceeaşi finalitate, în acest caz, am putea aprecia că gusturile alimentare se mondializează, dar, nu se uniformizează, acestea păstrând particularităţi locale.


Pentru a putea înţelege identitatea


culinară regională, este necesar a analiza originea, momentul introducerii în cultură şi evoluţia în timp şi spaţiu a culturilor furnizoare de materii prime alimentare, cât şi tehnologiile utilizate pentru acestea. Am alăturat această problematică spaţiului


dobrogean, un adevărat creuzet în care multiplele origini ale popoarelor ce au locuit aici de-a lungul mileniilor au conceput identitatea culturală, într-un ţinut al confluenţelor, al schimburilor şi valorilor culturale.


Mediul geografic; caracteristici ale spaţiului dobrogean


Resursele de apă şi chimismul acestora.


Apa- gustul dobrogean. Resursele de apă din Dobrogea sunt o rezultantă a interacţiunii dintre


2) Pitte, J-R (2001), La géographie du goût, entre mondialisation et enracinement local, Annales de


Géographie, Volume 110, 621: 487-508; publicat în Revues Scientifiques Persee, http://www.persee.fr/web/ revues/home/prescript/article/geo_0003-4010_2001_num_110_621_1717


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100