A N U L I I I N U M Ă R U L 1 - 2


P A G I N A 17


Fig.13 - Regiunile României (1956-1960)


care trecutul era respectat datorită încărcăturii sale naţionale, respingându-se modelul cultural ruso-sovietic, de inspiraţie stalinistă. Tot în 1958 a fost organizat litoralul de interes balnear al Mării Negre într-o singură unitate administrativ- teritorială cu rang de regiune. După alţi doi ani, la sfârşitul anului 196015), a


avut loc o nouă reformă administrativă prin care a fost modificată structura şi configuraţia celor 16 regiuni, ca urmare a desfiinţării sau trecerii unor raioane de la o regiune la alta (Fig. 14). Principalele areale vizate au fost Regiunea Autonomă Maghiară, prin trecerea raioanelor sudice (Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc) la regiunea Braşov, primind în schimb raioanele Luduş (de la regiunea Cluj) şi Târnăveni (de la regiunea Braşov) şi estul Munteniei, prin trecerea raionului Feteşti de la regiunea Dobrogea la regiunea Bucureşti şi a raionului Măcin de la regiunea Galaţi la regiunea Dobrogea, Dunărea devenind astfel limita vestică a Dobrogei şi din punct de vedere administrativ. În ultima sa perioadă (1961-1968),


organizarea administrativă pe regiuni şi raioane s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate, acumulându -se probabil tensiunile care au condus la înlocuirea sa prin Legea 2 din 1968.


15) Prin Legea 3 din 27 decembrie 1960.


Contextul istoric şi social-politic al reformei administrative din 1968


Instituirea arbitrară a unui model de


organizare administrativă împrumutat din exterior, fără a se ţine seama de particularităţile concrete ale spaţiului românesc, de legăturile tradiţionale dintre părţile sale componente, ci doar de subordonarea cât mai eficientă a acestora autorităţilor politice centrale a condus la repetate „reajustări administrative”, în fapt „peticiri” pe o structură hibridă, neviabilă. Aceasta a fost menţinută însă artificial, ca urmare a sovietizării întregii vieţi culturale, economice şi sociale a ţării. Evenimentele politice ce au marcat fostul Bloc Comunist în deceniile VI-VII, concretizate în special prin tulburările sociale din Ungaria (1956) şi prin schimbările politice din Cehoslovacia de la începutul anului 1968 ce au prefaţat „Primăvara de la Praga”, corelate cu retragerea armatelor sovietice din România (1958), au contribuit la distanţarea politicii Bucureştiului faţă de Moscova şi la orientarea sa către valorile naţionale. In acest context au fost create premisele unei


noi organizări administrativ-teritoriale a ţării care a devenit efectivă prin adoptarea, la 17 februarie 1968 a legii privind organizarea administrativă a teritoriului R.S. România. Aceasta reglementa organizarea teritoriului României pe baza a două


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100