medic
ro
Vancomicina, teicoplaninul, linezo li- hipertensivă din sarcină. Se aplică sub atentă supraveghere. Ex-
dul se utilizează cu precauţie. Corticosteroizii se recomandă ca perienţă există cu azatioprimul care nu s-a
Pentru vancomicină se recomandă administrare, ţinând cont de raportul be- dovedit a fi teratogenic. Au fost semnalate
mo nitorizare. neficiu/risc (ex.: astmul). Betametazona, avorturi spontane, naşteri premature, în
Carbapenemele se evită în sarcină. dexametazona traversează placenta, în special în cazul asocierii cu corticosteroizi.
Benzodiazepine timp ce 88% din prednisolon este inac- Producătorii nu recomandă folosirea mi-
Grad de risc (D) (3). tivat la trecerea prin placentă. cofenolatului şi tacrolimusului. Ciclospo-
Se utilizează numai atunci când există Diureticele rina este asemănătoare cu azatioprima,
indicaţii clare. Grad de risc (1,3) (C,D). dar experienţa cu aceasta este redusă.
Doze mari utilizate în trimestrul 3 sau Nu se recomandă. Acetazolamida şi Hormoni
la naştere pot produce hipotonie, hipo- torsamida au prezentat toxicitate în stu- Grad de risc (X).
termie şi depresie respiratorie. Temaze- diile pe animale. Tiazidele pot produce Estrogenii produc feminizarea fătului
pamul a fost folosit în cazuri de insom- trombocitopenie. de sex masculin, malformaţii uterine,
nie severă. Inhibitori ai enzimei de conversie malformaţii ale tractului genitor-urinar
Betablocantele Grad de risc (1,2,3). la fătul masculin, adenocarcinomatoză.
Grad de risc (C). Se evită. Excepţie face criza hiper- Steroizii androgeni masculinizează fătul
Împiedică creşterea fătului, bradi- tensivă ascociată cu sindromul Crest. feminin.
cardie şi hipoglicemie. Imunosupresoarele - nu se într- Izotretinoinul, etretinatul produc mal-
Labetalolul se recomandă în criza erupe tratamentul cu imunosupresoare. formaţii craniene, avort spontan. n
Bibliografie
1. J. Collier, M. Longmore, M. Brinsden. Oxford handbook of clinical spe- 5. S. Ehrenpreis, E.D. Erhenpreis. Clinical’s handbook of prescription
cialties, seventh edition 2006, pag. 20-30. drugs 2001, pag. 958.
2. British National Formulary ed. 53-2007, pag. 773-791. 6. E.Q. Youngkin, K.J. Sawin, F. Kissinger, D.S. Israel. Pharmacotherapeu-
3. A.N. Cristea. Farmacie clinică, vol. 1, Editura Medicală, 2006, pag. 275-277. tics a primary care clinical guide 1999, pag. 239-252.
4. B.G. Katzung. Basic &clinical pharmacology 2001, pag. 1.025-1.036. 7. R. Bope. Conn’s current therapy 2002, pag. 773-791
Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100