ANALELE ASOCIAŢIEI PROFESIONALE A GEOGRAFILOR DIN ROMÂNIA, Vol. I, nr.1/2010


află într-o competiţie continuă, indiferent de scara de analiză. Aplicarea indicatorilor ce definesc aceste raporturi, precum şi construcţia sintezei jaloanelor care cuantifică aspiraţia oraşului de a accede la ierarhii şi poziţii superioare ilustrează, în mod obiectiv, locul pe care aşezarea şi-l revendică în cadrul sistemelor de aşezări. Criteriul riscului şi al vulnerabilităţii urbane vizează faptul că orice oraş, ca spaţiu dinamic


dominat de intervenţii antropice majore şi nu numai, este supus hazardului şi riscului, indiferent de natura şi intensitatea de care acestea dispun. Studiul complet al acestor probleme, prin intermediul analizei corecte a riscurilor cu potenţial de apariţie, al modului şi intensităţii de producere, al cauzelor şi efectelor înregistrate în timp (interval de referinţă stabilit în funcţie de specificul cercetării), generează cadrul optim de includere a aşezării în anumite categorii de risc şi, în acelaşi timp, oferă informaţii substanţiale cu privire la securitatea urbană şi la adoptarea unui management urban eficient asupra proceselor amintite. Criteriul durabilităţii sistemice se bazează pe necesitatea abordării geografice şi interdisciplinare


prin filtrul dezvoltării sustenabile a spaţiului urban. Prin urmare, evidenţierea aspectelor cu privire la calitatea vieţii şi a mediului natural, a problemelor care pot influenţa în mod negativ evoluţiile ulterioare se impun identificate corect şi incluse în strategiile şi demersurile reale de dezvoltare a spaţiului urban, pentru a nu prejudicia în nici un fel generaţiile care se vor succeda în timp în cadrul spaţiului geografic analizat. În acest fel, se impune fundamentarea unor strategii de evoluţie pe termen lung, iar dinamica spaţială şi funcţională a aşezării proiectată pe intervale restrânse de timp să fie racordate la obiectivele prevăzute de dezvoltarea pe termen lung a comunităţii. Criteriul polarizării spaţiale porneşte de la ideea că oraşul exercită o gravitaţie reală asupra


teritoriului situat în proximitatea sa, fapt care generează relaţii complexe cu zona pe care o domină. Determinarea corectă a zonei de influenţă urbană, precum şi proiectarea unui micro-sistem teritorial obiectiv au rolul de a acţiona corect în ceea ce priveşte restructurarea urbană, precum şi procesele conexe de organizare, planificare, amenajare şi funcţionare a spaţiului oraşului. Dinamica acestuia este condiţionată de specificul şi particularităţile arealului polarizat şi, prin urmare, determinarea zonei de influenţă şi configurarea sistemului teritorial local prin metode ştiinţifice obiective (aplicarea modelelor matematice, a algoritmului de analiză a sistemului teritorial etc) constituie demersuri centrale în atingerea obiectivului de coerenţă spaţială. Criteriul global (integrat) al studiului dinamicii oraşului, implică interferenţa modurilor de


investigare precizate anterior, precum şi adoptarea unei viziuni complete asupra evoluţiei spaţiului urban prin aplicarea metodelor tradiţionale - deductive, inductive şi analogice - în parteneriat cu resursele procedurale recente (analiza spaţială prin metoda GIS, de exemplu). Interferenţa dintre aceste demersuri are rolul de a obiectiva analiza şi de a-i oferi calitate, viabilitate reală şi aplicabilitate practică. Aplicarea acestor criterii, prin intermediul metodologiilor adecvate, permite ierarhizarea şi


clasificarea componentelor spaţiului urban. Utilizarea unui astfel de algoritm, fundamentat pe criterii concrete are rolul de a ilustra procesul de restructurare urbană în mod obiectiv, evidenţiind nu numai aspecte particulare cu caracter punctual ci şi tendinţele viitoare de evoluţie specifice spaţiului urban.


Cadrul metodologic de analiză al procesului de restructurare urbană Sistemul metodologic de analiză al procesului de restructurare urbană evidenţiază o serie de metode


specifice de cercetare, care permit desprinderea unor rezultate obiective şi reale cu rolul de a crea cadrul optim de acţiune în vederea optimizării spaţiale a aşezărilor urbane. Astfel, investigarea restructurării se poate realiza atât prin aplicarea unor metode comune şi tradiţionale cercetării geografice dar şi prin utilizarea unor resurse procedurale cu caracter inovativ, racordate la realităţile lumii contemporane. Metode comune de cercetare. Prezenţa acestora este solicitată de cunoaşterea temeinică şi


79


Page 1  |  Page 2  |  Page 3  |  Page 4  |  Page 5  |  Page 6  |  Page 7  |  Page 8  |  Page 9  |  Page 10  |  Page 11  |  Page 12  |  Page 13  |  Page 14  |  Page 15  |  Page 16  |  Page 17  |  Page 18  |  Page 19  |  Page 20  |  Page 21  |  Page 22  |  Page 23  |  Page 24  |  Page 25  |  Page 26  |  Page 27  |  Page 28  |  Page 29  |  Page 30  |  Page 31  |  Page 32  |  Page 33  |  Page 34  |  Page 35  |  Page 36  |  Page 37  |  Page 38  |  Page 39  |  Page 40  |  Page 41  |  Page 42  |  Page 43  |  Page 44  |  Page 45  |  Page 46  |  Page 47  |  Page 48  |  Page 49  |  Page 50  |  Page 51  |  Page 52  |  Page 53  |  Page 54  |  Page 55  |  Page 56  |  Page 57  |  Page 58  |  Page 59  |  Page 60  |  Page 61  |  Page 62  |  Page 63  |  Page 64  |  Page 65  |  Page 66  |  Page 67  |  Page 68  |  Page 69  |  Page 70  |  Page 71  |  Page 72  |  Page 73  |  Page 74  |  Page 75  |  Page 76  |  Page 77  |  Page 78  |  Page 79  |  Page 80  |  Page 81  |  Page 82  |  Page 83  |  Page 84  |  Page 85  |  Page 86  |  Page 87  |  Page 88  |  Page 89  |  Page 90  |  Page 91  |  Page 92  |  Page 93  |  Page 94  |  Page 95  |  Page 96  |  Page 97  |  Page 98  |  Page 99  |  Page 100  |  Page 101  |  Page 102  |  Page 103  |  Page 104  |  Page 105  |  Page 106  |  Page 107  |  Page 108  |  Page 109  |  Page 110  |  Page 111  |  Page 112